Vorbesc mereu despre Sicilia
“La più grande attrazione di ognuno di noi è verso il passato, perché è l’unica cosa che noi conosciamo e amiamo veramente.”
Pier Paolo Pasolini
“Atracţia cea mai mare a fiecăruia dintre noi este trecutul, fiindcă este singurul lucru pe care îl cunoaştem şi îl iubim cu adevărat.”
Pier Paolo Pasolini
Azi am revăzut Il Gattopardo; e unul dintre clasicele mele de suflet. Am constatat că filmele din ziua de azi sunt exact ca fast food-ul, gustoase dar te satură repede și sunt nesănătoase, consumate în exces. Poate am îmbătrânit, dar acum caut în filme adevărata hrană spirituală.
Și, da, vorbesc mereu despre acele locuri magice și visez necontenit la paradisul meu suspendat în negura timpului.
Sicilia este, incontestabil, centrul existenței mele; a devenit un fel de axis mundi încă din 2007, când am ajuns acolo întâia oară. M-am îndrăgostit iremediabil de ea și la fel sunt și acum.
Îndrăgostită pe vecie.
Sicilia
Insula este renumită pentru ospitalitatea și mările sale, pentru incredibilul patrimoniu artistic, arheologic și peisagistic, care au făcut-o una dintre regiunile cu cel mai mare număr de bijuterii Unesco din lume.
De 16 ani explorez acest pământ binecuvântat, îl filmez, îl fotografiez, dar tot mai sunt locuri în care nu am ajuns. Se pare că acest “tur” pare a fi insuficient pentru a fi realizat într-o singură viață. Cel mai mult îmi place “l’entroterra”, interiorul insulei, acolo unde locuiesc și eu, și unde descopăr zi de zi orășele și sate pline de vestigii arheologice, încărcate de istorie și frumusețe.
Sicilia este un pământ dorit, iubit, criticat, cucerit, părăsit, un pământ al păcii, deschis dialogului, dar și un pământ din păcate foarte însângerat.
Festivalurile culinare și sărbătorile religioase din Sicilia se organizează din ianuarie până în decembrie și sunt o întâlnire deosebit de incitantă cu folclorul, degustările de produse tipice și interesantele tururi ghidate.
Sicilia sărbătorește fiecare zi a anului.
Tradițiile populare prind viață în evenimente care celebrează gastronomia, istoria și folclorul acestei frumoase insule, atât de bogată cultural și estetic, totul fiind animat de muzică și dans.
Culorile Siciliei
Sicilia este renumită pentru claritatea culorilor și căldura soarelui său.
O climă minunată, care face din insulă una dintre cele mai căutate destinații de vacanță din întreaga lume.
Cerul și marea au nuanțe primordiale, de un albastru pur și senin, iar soarele este roșu ca portocalele zămislite din acest pământ. “Atmosfera” reprezintă unicitatea acestei insule.
Pietrele
Sicilia este cu adevărat un loc ciudat, plin de contradicții, atât
de neuniformă în toate componentele sale încât, până la urmă, este într-un echilibru perfect.
Un caleidoscop de lucruri, stânci și case de piatră, haosul perfect sau o dezordine armonioasă perfectă.
Printre cele mai evidente particularități este cea a pietrelor.
Sicilia neagră
Zona Catania, dominată de gigantica Etna, este la fel de neagră ca lava care a erupt de sute de ori (și continuă să o facă și azi) de la gura craterelor sale, cu vârful la 3300 de metri altitudine.
Casele antice din zona Catania au fost toate construite din piatră lavică.
Drumuri, biserici, fântâni… toate sunt din lavă și sunt întunecate ca aceasta.
Sicilia albă
În sud, Sicilia seamănă cu Africa, mai mult decât cu Europa.
Agrigento, Ragusa, Siracusa… niște orașe minunate, atât de caracteristice.
Totul este alb; chiar și palmierii în lumina soarelui orbitor par mult mai luminoși decât în alte zone. Zidurile albe (muretti a secco) ce delimitează proprietățile agricole sunt de neuitat. De neuitat sunt și roșcovii, măslinii și ariditatea aceea blândă, deloc supărătoare, pe care atâta căldură o dă acestui calcar alb, piatra Siciliei africane.
Sicilia plină de culoare
De la Capo d’Orlando spre Palermo și Erice, mai precis partea de nord a insulei, cea contopită cu lanțurile muntoase (munții Nebrodi și Madonie) ce se cufundă în marea Tireniană, este tărâmul celei de-a treia pietre a Siciliei: gresia, care cu culorile sale când galbene, când roșii, când maro, completează acest tablou al Trinacriei, brodând-o pe margine cu verdele pădurilor sale.
Grâul sicilian
Orizonturi infinite de grâu, măslini și portocali…
Câteva căsuțe împrăștiate ici-colo și o serie de denivelări care se gonesc cu o vertiginoasă viteză. Grâul învăluie tot acest peisaj. Sicilia a fost grânarul Romei antice.
Primăvara acest peisaj agricol verde este împodobit de numeroasele culori ale florilor.
Grâul ne spune povestea lui pe tot parcursul anului; Sicilia tradițională, pe care o cunosc și eu, cea care a rămas încă autentică în peisajele și în obiceiurile oamenilor săi, este verde din ianuarie până la începutul lunii iunie (grâul necopt), foarte galbenă până la sfârșitul lunii august (grâul copt) și maro spre gri (pământul arăt) în lunile rămase.
Etna
Etna este un vis. Un vis de foc, pădure și peisaje.
În partea de est a insulei, se remarcă impunător o fiară de 3300 de metri: este cel mai înalt vulcan din Europa, muntele “de două ori”, Mongibello (mons “munte” în latină și gebe “munte” în arabă).
Dar pentru toată lumea, mai simplu și accesibil: Etna, nume care derivă din fenicianul aito, “a arde”. Vulcanul este un diavol ce aruncă flăcări și care, de sute de ani, a fascinat și a atras uimirea a milioane de călători, printre care și Goethe.
Nu este periculos, deoarece casele sunt departe de el (cea mai înaltă zonă locuită este la aproximativ 1000 de metri și ar fi nevoie de câteva luni pentru ca lava să ajungă la ea).
Problema e că provoacă cutremure în acea zonă destul de des, însă noi, cei care locuim în Sicilia, ne-am obișnuit și cu asta.
Vârful său, la 3300 de metri, are 4 cratere.
Adesea împrăștie cenușa ca un dragon furios, și aceasta se ridică în aer, căzând peste toate orașele din jurul vulcanului.
Etna este una dintre marile capodopere ale naturii, un zeu uriaș așezat în estul Siciliei.
Un sanctuar al bunăstării și al fisticului, acoperit de zăpadă pe timpul iernii, spre bucuria schiorilor care coboară privind spre mare, de parcă apa ar fi linia de sosire.
Sicilienii
Sicilia este un ținut minunat și primitor, la fel ca și locuitorii săi. Prea des, din păcate, a apărut o imagine nemăgulitoare. Desigur, ca orice alt loc, are și defectele sale. La fel, sicilienii au cu siguranță defecte, dar trebuie să lămurim și să înțelegem care sunt autentice și care, totuși, nu le aparțin.
Sicilienii sunt un popor ospitalier.
Adevăratul sicilian este un pic capricios, dar e absolut coerent cu cuvântul său, “onoarea” cum spun ei. Și nu, sicilienii nu sunt mafioți, așa cum se crede.
Pot fi insistenți uneori, superficiali și grăbiți, vorbesc și claxonează mult. Iar în alte ocazii pot părea needucați ori duri, însă au un suflet de aur.
Din acest punct de vedere, oamenii au în sânge o infinitate de dominații seculare care au caracterizat insula.
Sunt un pic fiii lui Zeus datorită simțului lor de ospitalitate și generozitate.
Sunt cam arabi pentru lene și indolență.
Sunt puțin normanzi datorită unui anumit stil nobil, gattopardian, care caracterizează mai multe familii ale insulei, casa sângelui albastru.
Sunt foarte mediteraneeni, pentru pasiune și sângele fierbinte și, de asemenea, pentru o anumită viclenie, adesea exagerată.
Un sicilian, de fapt, nu intră niciodată pe ușa principală, ci pe cea deschisă.
Dar intră mereu.
Fapt divers
Unul dintre cele mai pitorești obiceiuri ale locuitorilor din Trinacria (numele antic al insulei), în special în satele mici sau cartierele populare ale orașelor mari, este de a aduce mese și scaune în apropierea casei și de a discuta, a citi ziare, a broda, a gândi, a observa trecătorii și lumea din jur…
O adevărată cameră de zi în aer liber.
“La Sicilia è la chiave di tutto.” Johann Wolfgang von Goethe