Vise premonitorii
Prin 16 februarie am avut un alt vis ciudat. Pentru că “personajele” din vis erau membri ai familiei mele și amici din trecut, la care nici măcar nu m-am mai gândit în ultimii ani, nu voi intra în detalii și nu voi da nume reale. În esență visul era cam așa: se făcea că unele persoane mă controlau, într-un fel sau altul, mă determinau prin atitudinea lor să fac lucruri pe care nu voiam să le fac, de fapt, mă simțeam urmărită, asuprită, neînțeleasă.
* Visul începea cam așa: X venise din armata, din Belgia și mă căuta peste tot iar eu nu voiam să stau de vorba cu el; asta ar putea însemna armată străină, ocupație.
* A. bolnavă pe pat, într-o casă părăginită, unde ferestrele erau acoperite cu cearșafuri murdare: refugiați de război ascunși în locuri neprimitoare, adăposturi, răniți. Proprietarul casei, pe care nu-l cunosc în realitate, distant și cu aer intelectual, nu era altul decât Dmitri Peskov (l-am văzut ieri la TV și m-a izbit asemănarea cu tipul din vis).
* Persoanele care intrau în acea casă erau agresive și nu mă înțelegeam cu ele. Nu cunoșteam pe nimeni: invadatorii.
* Apoi a murit o mătușă în vârstă – o femeie foarte bătrână, care moare, înseamnă eliberare, moartea poate însemna și o schimbare sau o reînnoire.
* Eu scriam un roman despre niște crime odioase; apărea și bunicul în scena asta, care mă îndemna să scriu – simbolul eliberării, el a fost mereu pro-America. Eu îi povesteam că am fost obligată să pun acel titlu cărții, din cauza editurii, dar nu am vrut: decizii care sunt hotărâte de alții, mai puternici, mai influenți.
* Cu S. am vorbit despre un loc groaznic unde am fost dusă, printre sirieni, într-o zonă de război… distrusă… lângă mare. Iar el mă încuraja, de asemenea, să scriu în continuare, să termin mai repede cartea, cu alte cuvinte, să lupt! Aici apar 2 elemente: orașe distruse lângă mare – Odessa și Mariupol… și sirieni – război și distrugere (adăugând faptul că Siria îi este aliată Rusiei și e favorabilă politicii de la Kremlin).
* M. mă urmarea de pe balcon și nu mă lăsa să plec, să îmi vizitez prietenii. Încerca să mă țină ascunsă în casă, izolată: autoritate superioară, ordine de sus, supraveghere, privare de libertate sau, poate, protecție exagerată. Iar eu mă revoltam și mă certăm cu ea, să mă lase în pace, să ies…
* Apoi apărea în vis un detaliu terifiant: blocul din față, care cădea în bucăți, sub privirile mele îngrozite. Iar eu îl priveam de pe balcon: ar putea însemna bombardamente, distrugere, moartea civililor nevinovați.
Până la urmă am acceptat să mă întâlnesc cu X, pentru a vorbi despre neînțelegerile din trecut: negocieri referitoare la armată, în găsirea unui acord de pace sau a unui compromis.
* Într-un cadru final a apărut și B. Zâmbea, oarecum indiferentă.
Se făcea că eram într-un apartament, iar camera mea era enormă. Era foarte înaltă și largă, luminoasă, albă. Un salon spațios, care era foarte greu de împărțit, așa că am decis ca fiecare colț să servească la ceva: unul pentru masa de toaletă, alt colț pentru un dulap și două scaune pe care stăteau haine, un colț pentru pat și unul liber, cu o masă care dădea spre o superbă terasă însorită. În mijlocul salonului era așezată o canapea elegantă, aurită. De după perdele a apărut B. și mi-a zis că am luat o decizie bună să împart astfel camera. Așadar, mi-a vorbit despre împărțirea salonului în 4, cu o canapea scumpă în mijlocul camerei.
Ieri am auzit că Lukashenko ar fi prezentat o hartă în care Ucraina era împărţită în patru, iar Transnistria făcea parte din una dintre aceste zone, cu o zonă centrală, la Kiev, evident, sub stăpânire rusească.
Bizar, nu? Acum trei săptămâni nu știam ce înseamnă toate astea. A fost un vis atât de lung și elaborat, încât am vrut să-l scriu imediat ce m-am trezit, și i-am scris un mesaj surorii mele, despre ce îmi mai aduceam aminte din vis. Desigur, el a fost mai lung și mai complex, cu trăiri și implicații profunde între toți “participanții” din vis.
Apoi, stând și gândind la rece totul, mi se părea cam aberant, poate chiar fără sens, dar în vis totul părea foarte logic și implicarea mea în toate scenele era maximă. Mă afecta orice și mă bucuram atunci când revedeam persoane dragi mie. Cu toate astea, eram prinsă acolo fără voia mea și în jurul meu se perindau diverse personaje, cu care interacționam într-un fel sau altul.
E unul din numeroasele vise premonitorii pe care le interpretez mult mai târziu decât ar trebui. Dar apoi văd, deodată, cum totul se leagă, la distanță de o săptămână sau două.
Visele pe care le am pot fi și urmarea tensiunilor mentale, subconștiente. În ultimii ani am trecut prin clipe grele și, ceea ce m-a ajutat să mă ridic din nou, a fost puterea mea interioară, care izvora din trecut. Frumusețea trecutului e cea care mă face fericită, îmi dă forță să rezist. În prezent văd prea multă suferință în jurul meu, și sensibilitatea mea e rănită profund de tot ceea ce simt zi de zi. Trecutul m-a făcut să renasc din propria mea cenușă, însă îmi dau seama că nici această variantă nu e cea mai bună și nici cea mai realistă. E nociv să trăiești permanent în umbra trecutului și prezentul să fie doar un trist surogat al vremurilor demult apuse, care nu se mai pot întoarce niciodată.