Universul spiritual este infinit și, totuși, bine definit. Se bazează pe o armonie deplină, acolo neexistând conceptul de haos.
Noi toți suntem spirituali, fără să știm că suntem, și asta nu înseamnă ignoranță, nu înseamnă misticism. Multe dintre concepte ne depășesc. Da, există persoane care, cu cât cunosc mai puțin despre producerea unui fenomen, cu atât mai mult au tendința să-l asocieze unor forțe supranaturale – mă refer la oameni din Evul mediu, din triburi sau chiar din ziua de azi; cunoașteți acele femei credincioase, care merg la biserică aproape în fiecare zi cu baticul pe cap și cred că în biserică un virus periculos nu are nicio putere, e inofensiv, căci acolo sunt protejate de Dumnezeu și Duhul Sfânt!
Nu are nicio legătură cu credința despre care vorbesc eu aici.
Așa cum am mai spus, religia e una, iar spiritualitatea e alta.
Dacă fulgeră se știe motivul și, mai ales, cum s-a produs acel fulger. Dar dacă visezi că se va întâmpla ceva rău mâine sau simți că se va întâmpla o tragedie – pur și simplu ți-e o frică îngrozitoare, venită, așa, din neant – și, din păcate, acel lucru chiar se petrece în viața reală, atunci există două posibilități: ori s-a produs prin forța gândului tău negativ, îndreptat în acea direcție; canalizat doar spre acea tragedie pe care ai visat-o sau simțit-o, sau ai primit o informație din altă parte. De acolo – din universul spiritual.
Eu, de pildă, sunt spirituală, fără a fi religioasă. Sunt un pic agnostică, un pic panteistă, un pic wicca. Natura, frumosul, binele – sunt valorile absolute în care cred. Sunt o “credincioasă” spiritual-eclectică. Țin sărbătorile creștine din respect pentru mine însumi și pentru familie, căci așa am fost crescută și educată, iubesc tradițiile românești de Crăciun și Paști, dar iubesc și sărbătorile păgâne celtice. Respect toate credințele și religiile lumii, nu văd de ce trebuie să ne batem joc prin caricaturi murdare și mâzgălituri obscene adresate Islamului, nu înjur niciodată divinitățile (găsesc, de exemplu, că înjurăturile blasfemice italiane sunt îngrozitoare, iar ei le folosesc foarte des, din păcate) dar totul până la respectul reciproc, căci acolo unde libertățile și concepțiile tale îngrădesc libertatea mea, deja avem o problemă, iar reciprocitatea trebuie să funcționeze neapărat in ambele sensuri.
Nu are legătură cu misticismul și cu religia. Și nici cu producerea fulgerului din punct de vedere științific. Nu există nicio explicație logică – și atunci intervine ceea ce vorbeam eu mai sus. Iar eu nu cred în coincidențe.
Nu știu în ce măsură existau miracole în vechime… însă sunt convinsă că ele sunt mult mai rare acum, pentru că noi ne-am îndepărtat mult de universul spiritual, îl alungăm cu orice preț, chiar dacă el există. Îl negăm, contestăm, blamăm.
Și tocmai de aceea semnalele primite din planul astral pot deveni cu trecerea timpului din ce în ce mai stinse, mai palide.
Viața fizică pe Pământ o putem trăi așa cum ne place deoarece ne aparține, credințele sau necredințele noastre la fel, dar nu ar trebui să uităm că suntem doar niște vizitatori în această lume limitată, și cel mai adesea, dureros de ostilă. Vom rămâne mai mult sau mai puțin timp aici și depinde de fiecare dintre noi dacă credem sau nu în veșnicia Universului Spiritual, singurul loc real prin irealul lui, și unde suntem, de fapt, acasă.
*fragment filosofic Natalia Nc. ©