Universul spiritual este o lume aparte în care noi, de fapt, trăim, fără a conștientiza asta.
Universul nostru spiritual este un microcosmos din care se naște realitatea cotidiană, viața de zi cu zi.
Este un microcosmos în care totul e posibil, căci nimic nu poate exista în plan fizic, dacă nu a fost mai întâi proiectat și născut în lumea spiritului. Însă în ce măsură putem controla acest univers?
Din păcate, e greu să îl controlăm atâta timp cât nu ne cunoaștem pe noi înșine. Cunoașterea de sine joacă un rol foarte important.
Cel mai des suntem noi controlați de gândurile și fricile pe care tot noi le creăm, și în loc să ne canalizăm energiile către scopuri pozitive, creative, ne facem rău singuri, căci anxietatea și stresul ne îmbolnăvesc și ne distrug. Dacă am putea controla aceste forțe interioare, lucrurile ar sta cu totul altfel. Dar ce se întâmplă, de fapt, în universul spiritual?
Microuniversul nostru spiritual întâlnește lumile spirituale ale altor persoane cu care interacționăm într-un mod sau altul, în plan astral. Aici este foarte posibil să existe ciocniri sau grave incompatibilități energetice, iar acest prim pas se întâmplă în planul spiritual. Apoi totul se reflectă în planul fizic, cu alte cuvinte în viața de zi cu zi. Și în acest caz nu e nimic mistic sau ezoteric, e doar energia noastră și a lor, universuri care se întâlnesc sau nu în decursul unei vieți. Ai mai simțit vreodată o simpatie sau o antipatie neînțeleasă pentru o persoană pe care abia ai întâlnit-o?
Cum ai putea să detești pe cineva din prima secundă, fără să îl cunoști de fapt?
E foarte simplu – noi ne-am mai întâlnim cândva, și nu neapărat într-o viață anterioară, ci într-un altfel de trecut și într-un viitor divers. În acel spațiu unde nu există timp și spațiu – în universul spiritual. Acolo s-au născut primele emoții, dorințe, gânduri, fie ele negative sau pozitive, și abia apoi s-au întâlnit și corpurile nostre fizice aici, în lumea noastră pământeană.
De acolo vine și fenomenul déjà vu – senzația că deja cunoaștem acel loc sau acea persoană.
Uneori aceste călătorii astrale se pot petrece în timp ce dormim, alteori când medităm. Călătorind în timp și spațiu, ne întoarcem de acolo cu un bagaj vast de senzații, trăiri, cunoștințe, chiar dacă nu ne mai amintim și de care nu suntem conștienți.
Tocmai de aceea, întâlnirea propriu-zisă cu o persoană cu care ne-am întâlnit anterior în universul spiritual, poate să aibă loc într-o zi, o lună, un an sau mult mai târziu. Acea energie spirituală comunică cu conștientul nostru și pe alte căi, trimițându-ne mesaje prin vise, prin intuiții, sentimente și senzații. Cu alte cuvinte, este ceea ce numim premoniție. Mai pot apărea și alte capacități extrasenzoriale deosebite, pe care le posedă unele persoane mai speciale, și anume telepatia, clarviziunea, care se pot realiza nu doar pe baza a ceea ce am văzut și am trăit în acel univers paralel, hai să-l numesc așa, ci și prin voința noastră personală, prin forța gândului. De asemenea, credința joacă un rol foarte important. Credința în ceva, nu neapărat într-o divinitate.
Mulți consideră că o persoană cu un intelect elevat nu ar putea crede în Dumnezeu. Când afirm: a crede în ceva – nu mă refer, desigur, la un habotnic sau la un semianalfabet evlavios. Și aceia pot fi, în esență, persoane foarte spirituale, dar dintr-un alt punct de vedere, pur religios.
Ateii nu cred în nimic, decât în știință. Deci cred și ei în ceva, în lucruri demonstrabile, în tehnică, în evoluție. Nu există un om care să nu creadă în nimic, căci înseamnă că nu ar mai avea convingeri și păreri proprii. Credința și religia sunt două laturi diferite, oricât de asemănătoare ar putea părea din exterior. Poți crede în absolut orice, atâta timp cât crezi în ceva, și fără a fi religios. În natură, în extratereștri, în magie, în Dumnezeu, în Darwin, în ține însuți, în propriile instincte și forțe.
*fragment filosofic Natalia Nc. ©