Pasiunea mea pentru parfumuri a crescut odată cu mine… și a devenit tot mai puternică.
Despre “începuturi” ar mai fi multe de spus.
Care este primul meu parfum, pe care mi-l amintesc?
De la o vârstă foarte fragedă, 4-5 ani, îi ceream bunicii să-mi arate, din când în când, esența de trandafir uleioasă, pe care o păstra cu sfințenie într-o veche poșetă din dulap. Trandafiri bulgărești… ce paradis divin! Mai avea acolo și alte mini parfumuri, în cele trei poșete-plic ale ei (poșete elegante, care miroseau atât de frumos, una albă, una crem și una neagră).
Îmi aduc aminte că avea și Dior, Fendi Fendi, Kenzo, o mostră de Chanel, și, mai târziu, cel mai special dintre toate, primul parfum pe care l-am iubit cu adevărat și pe care-l foloseam mai mult eu, Venice Yves Rocher.
Apoi am văzut, simțit și încercat multe alte parfumuri, chiar dacă nu le-am avut personal. Multe mi-au stârnit curiozitatea de-a lungul timpului și multe le-am testat. Parfumurile copilăriei și adolescenței mele au fost cam toate florale și destul de stridente. Câteva dintre parfumurile românești, pe care nu am uitat să le menționez, și pe care le-am avut și noi în casă, au fost: Doina, Magic, Rodica, Turist, Farmec 16, Jubileu, Favorit, Miss Otilia, Miraj… Mai era și celebra Lavandă Fină, pe care o folosea zilnic bunicul meu.
Însă nu am prea multe amintiri olfactive legate de aceste parfumuri. Îmi aduc aminte mai mult sticluțele care găzduiau parfumurile, despre mirosuri nu pot spune mare lucru.
În schimb pot spune că săpunurile din copilăria mea, mai ales săpunul Lux, miroseau așa cum nu mai miros nici parfumurile scumpe în ziua de azi, erau chiar minunate. Lux, Caola, Amo, Camay. Dintre cele românești, mai țin minte doar săpunul Oana, cu un miros comun, floral, neinteresant.
Noi mai primeam parfumuri mai ales din Germania și Franța, căci în vremea comunismului era cam greu să ai în casă un parfum cu adevărat interesant, făceai rost de un parfum bun doar “pe sub mână” și prin cunoștințe sus-puse. Apoi mai cumpăram parfumuri în vacanțe, de la polonezele care veneau pe litoralul românesc; luam rujuri, ochelari de firmă, parfumuri celebre, găseai la ele pe faleză tot ce-ți doreai, la prețuri accesibile pe vremea aceea. Revlon, Coty, 4711 Original Eau de Cologne, Pino Silvestre, Opium YSL, Armani, Cartier, Calvin Klein. Variantele retro, desigur, ale anilor ’80, grele, încărcate.
Ce fragranțe îmi amintesc în mod special din acea perioadă?
Floral-orientale foarte condimentate sau din contră, arome foarte verzi, de citrice și ierburi proaspete, unele chiar masculine, aș zice.
Cam tot acolo își are originea și Cobra, unul dintre parfumurile retro din colecția mea actuală, pe care l-am mai găsit la un preț corect. Mi-l aduc aminte, îl avea învățătoarea mea. “Tovarășa” mea învățătoare era o femeie minunată, blândă și foarte afectuoasă, așa că, de multe ori când mă îmbrățișa, simțeam parfumul acesta unic și înțepător.
Este comparat cu Poison, dar eu spun că aduce o răsuflare mai caldă și uscată, mai condimentată, mai întunecată și mai misterioasă. Îl port chiar acum, în timp ce scriu aceste rânduri.
Cobra face parte din “vechea școală”, pe vremea când parfumurile erau grele și foarte aldehidice.
Tocmai de asta îmi aduce aminte de copilăria mea.
Cam așa erau toate parfumurile vintage, miroseau prea matur și sofisticat pentru mine.
Acum le înțeleg, sau încerc să le înțeleg și să le mai folosesc uneori, pentru a-mi crea o anumită stare, o anumită dispoziție, dar atunci fugeam de ele.
La fel am pățit și cu Maitresse Agent Provocateur. Astfel, am înțeles în cele din urmă, că parfumurile ciprate, din această categorie numită Chypre, sunt prea intense și tăioase pentru mine, pur și simplu nu are rost să mai încerc să-mi dezvolt o înțelegere olfactivă pentru aceste fragranțe, doar să le recunosc locul în istoria parfumeriei și să le las acolo. În general notele lemnoase, masculine, amestecate cu licheni, vetiver și paciuli, nu prea funcționează în cazul meu. În orice caz, îmi par prea triste și întunecate, nu sunt pentru mine.
Mult timp am preferat deodorantele sub formă de spray, B.U. de pildă, pentru că erau mai fructate și vanilate, așa cum îmi plăcea mie, și mai ales, nu erau intense și complicate.
Îmi amintesc perfect, în timpul liceului, cât de mult iubeam un anume deo Fa, pentru că îmi dădea acel miros proaspăt și încântător de lămâi dulci caraibiene, pentru că, ăsta e adevărul, iubeam tot ce era fructat pe atunci.
Apoi, după vârsta de 20 de ani am descoperit minunatele parfumuri Escada. Mi-am luat tot ce se producea pe atunci și storceam și ultima picătură din sticluțele magice, în culori dulci-pastel.
Moon Sparkle a fost parfumul meu preferat vreme de mai bine de 10 ani, împreună cu Ocean Lounge, Island Kiss și alte câteva Escada pe care mi le cumpăram din Italia sau de la magazinele gen duty-free din aeroporturi. Iar acum, când Moon Sparkle a dispărut de tot, și când, în general, nu mai cumpăr parfumuri Escada, l-am înlocuit cu succes cu alte două parfumuri minunate și foarte ieftine, Have Fun La Rive și Paradiso Bi-es, ambele absolut adorabile.
Însă, deși folosesc și azi cu drag fructatele și gurmandele, în ultimele luni, mai ales de când cu pandemia, am cultivat o pasiune deosebită pentru o altă categorie de parfumuri, pe care n-o cunoșteam prea bine înainte.
Jardins d’Armide Oriza L. Legrand a deschis acest drum nou pentru mine. Îl cunoșteam de mult timp, însă prinsă cu aroma veselă a fructatelor tropicale, am uitat de profunzimile dulci și amețitoare ale acestui parfum pudrat.
Și am realizat că acest tip de parfumuri sunt, de fapt, ceea ce am căutat de-a lungul deceniilor. Mă refer la parfumurile floral-pudrate.
Sunt delicate, dulci, cremoase sau talcate, în funcție de parfumul ales, dar au aceeași baza inconfundabilă și delicioasă, de vanilie, mosc și boabe de tonka, de pudră de orez și lapte, de farduri păstrate într-o veche poșetă de piele. Unt și petale de iris, amestecate cu osmanthus cremos, cu pudră de talc, ca o mângâiere dulce și catifelată.
Dacă înainte regăseam elemente din această categorie în parfumurile retro, celecare se puteau procura pe atunci (însă într-un mod mult mai vulgar și nefinisat), acum mă pot bucura de ele, la modul absolut, în deplinătatea frumuseții lor.
Îmi plac, desigur, și alte parfumuri, cele care miros a bumbac curat, a rufe imaculate întinse la uscat pe o terasă siciliană, a proaspăt, și asta mai ales vara, când e foarte cald. Ador mirosul de trandafiri din parfumurile mai ieftine (bulgărești), sau mai scumpe, de nișă (Montale), îmi plac mirosurile curate de flori proaspete, reci, cum e, de pildă, Iris Blu dei Colli Toscani, îmi place vanilia pură și caldă de la Malizia și moscul atât de curat și catifelat întâlnit în Jovan White Musk.
Iată și câteva dintre parfumurile pudrate pe care le iubesc: Jardins d’Armide Oriza L. Legrand, Teint de Neige de Lorenzo Villoresi, Powder Flowers Montale, Ashlemah Bvlgari, Lipstick On Maison Martin Margiela, See By Chloe Chloé, Golden Woman La Rive, Iris Fetiche Avon, Dolce Acqua Profumum Roma, Ombre Rose de Brosseau, Petits et Mamans de Bvlgari, Valentina Poudre Valentino, Aqua Incanta Gritti, True Love Elizabeth Arden, Eclat Mon Parfum Oriflame, Lipstick Rose Frederic Malle, Iris Poudre Frederic Malle L’Instant Magic Guerlain, Insolence de Guerlain, Putain des Palaces Etat Libre d’Orange, Omnia Amethyste Bvlgari și, nu in ultimul rand, Iris L’Erbolario.
Un strop de pudră de orez, în deschidere, iris cremos, alte note pudrate mai suave, uscate, heliotrop, violete, puțin mosc alb, zmeură dulce, trandafir și multă vanilie…
Ce ți-ai putea dori mai mult? Definiția parfumului meu ideal.
Dar mai presus de tradiționalele parfumuri vanilate, floral-lemnoase și dulci-gurmande, iubesc notele care evocă parfumul rujului, folosind dulceața pudrată a violetei sau a vărului său mai puțin aromat, irisul.
“Rujurile clasice au parfum de violete”, spuse Frederic Malle, care s-a bazat pe această minunată floare pentru ideea parfumului său, de-a dreptul încântător, Lipstick Rose.
“Violeta miroase sclipitor și dulce. Se situează undeva între bomboane și flori.” a mai adăugat el.
Violete, piele și lux. Puțină dulceață și mult mister. Deschidere deosebită, un trandafir întunecat care rămâne mereu prezent, pe parcursul întregii zile. Un parfum foarte feminin, senzual și deosebit de persistent, dar un pic cam greu de purtat, în ceea ce mă privește.
La fel aș putea spune și despre parfumurile balsamice, tămâioase, cu multă ambră, sau foarte lemnoase, cum sunt, de pildă, Portrait of a Lady, Encens Satin de Armani, afumatul MALVS Nobile 1942 sau Sideris Maria Candida Gentile. În general rășinile, printre care și nota de tămâie, sunt destul de aspre și greu de purtat, sunt prea dense, austere, bisericoase… găsești mai greu o ocazie pentru a purta un astfel de parfum. Dar au și o doză de mister inegalabil, te duc de îndată cu gândul către conace gotice și castele fermecate din codrii nepătrunși.
Cum ar FI parfumul meu?
S-ar numi foarte simplu Nath (de la numele meu și de la ideea de naștere, creație, început), cu un scris elegant, de mână și o caligrafie de excepție.
Ar conține, cu siguranță, zmeură, trandafiri, iris și violete, ar avea note pudrate, dulci, cremoase, pe un fond de migdale, pudră de orez, heliotrop și boabe de tonka (vanilie, caramel), puțin mosc alb, desigur, cu un strop de bergamotă și căpșuni în deschidere. Parfumul pudrat perfect, cu toate notele pe care eu le ador, având cele trei elemente echilibrate într-o armonie desăvârșită: floral-fructat-gurmand. Un fel de ruj delicios, cremos, aplicat sub formă de parfum, combinând fragranțe de o puritate și o nostalgie unică.
Într-o viziune mai romantică, parfumul, pe care mi-l imaginez, e halucinant, sublim.
Imaginați-vă un tub delicat de rubin strălucitor, de un roșu închis, cu flori de iris stilizate, încrustate cu argint în sticla prețioasă, o adevărată bijuterie de lux, pe care îl scoateți din geanta de piele și apoi îl apropiați de gât, într-un gest fin și senzual. Cercuri de fum reci și levitante, nori încântători și aromați, ce veghează peste micul boudoir întunecat. Un buchet de trandafiri proaspeți se află pe masa din odaie, lângă oglinda imensă de cristal, acoperită cu voal negru, catifelat. Zmeură suculentă pe o tavă, lângă trandafirii roșii. Totul se aseamănă cu un altar: parfumul dulce al petalelor de trandafir se îngemănează cu frunzele umede de rouă, mătăsoase; pulbere grea, bogată de iris și o ploaie violetă, moale, care te cuprinde în miresme de mosc și vanilie, cu brațe calde, în care ai vrea să te cufunzi pentru totdeauna.