Pasiunea mea pentru parfumuri a început încă din copilărie, deși pe vremea aceea era cam greu să găsești un parfum bun. Noi aveam rude și prieteni împrăștiați prin toată lumea, în special în Germania, Franța și America, iar de acolo primeam des parfumuri de calitate.
Cu toate astea, îmi aduc aminte doar de câteva dintre ele, ca formă și miros. Fendi, Versace, Venice, Caron sau L’Aimant de Coty…
Dar mi-a mai rămas un anumit parfum vintage imprimat în minte, de care n-am mai scăpat vreme de foarte mulți ani. Nu scria nimic pe sticlă, sau nu mai știu eu. Eram prea mică.
Era un parfum de trandafiri, pe care îl cumpărase mama din Bulgaria, cu ocazia unei excursii făcute acolo; un parfum uleios, atât de concentrat, încât îl mai simt și acum, după 40 de ani. Bunica îl păstra cu sfințenie într-una dintre poșetele ei.
Apoi a urmat o perioadă în care am uitat de el.
Am început să ignor parfumurile florale, deoarece mi se păreau ieftine și comune. Și nu le-am mai folosit deloc, mai bine de 20 de ani. Singurul floral-fructat pe care l-am acceptat și iubit a fost J’adore, însă acesta e, totuși, un floral sofisticat, pudrat și mai mult fructat, aș zice. Piersică, pepene galben suculent, citrice, pere… cam asta simt eu. Florile cad în planul al doilea.
Anul trecut, din cauza pandemiei, am fost doar în Bulgaria, așa cum am mai scris în postările anterioare. O destinație de vacanță care mi s-a părut sigură și OK. Mi-a plăcut mult acolo și aș vrea să mă întorc cât mai repede, să-mi cumpăr tone de creme și parfumuri, la prețuri accesibile.
Glumesc, aș vrea să mă întorc în primul rând pentru mare și pentru peisajele superbe, căci cu interdicțiile astea de călătorie nu știu când voi mai ajunge acasă, prin Sicilia.
Călătoria în Bulgaria a fost decisivă pentru gusturile mele în materie de parfumuri, iar turnura a fost una chiar neașteptată. Am redescoperit trandafirul.
Trandafirul din parfumuri, din uleiuri și esențe, din creme, din sucurile naturale, din dulceața pe care am consumat-o cu atâta încântare, deoarece îmi amintea de copilărie.
Am băut litri de apă de trandafiri îndulcită, o cumpăram de oriunde, ieftină și bună. De când am fost în Bulgaria folosesc pentru față doar apă naturală de trandafiri și arăt acceptabil la vârsta mea, cred, fără a apela la fillere, botox, acid hialuronic sau creme anti-ageing.
Eu, care înainte preferam fructatele dulci și efervescente, tropicale, adolescentine, gen Escada, am început să iubesc parfumurile grele, pudrate, care miros a ruj vechi și foarte scump.
Da, m-am maturizat.
Iubesc florile din nou, mai ales trandafirii, așa cum am scris mai sus, dar și fragilul, desăvârșitul iris. Extractul de iris este una dintre cele mai căutate materii prime în parfumerie, datorită fragranței sale unice. Untul de iris (sau stânjenel), este o pastă de culoare gălbuie, cu miros dulce balsamic, pudrat, de violete, care aduce un echilibru cremos-pudrat în parfumurile din această categorie floral-oriental-lemnoasă.
Totodată, îmi imaginez parfumul perfect: trandafirul, irisul și zmeura se amestecă în adâncurile pline de mister ale unui ruj cremos și fraged. Ceva în stilul combinației vintage-glamour. Luxos, moale, elegant. Ceva frumos, dar întunecat. Ceva vechi, dar delicios. Ceva ușor floral, dar totuși gurmand, cu multă vanilie, mosc și boabe de tonka, cu pudră de orez, un strop de miere, și de ce nu, praf de migdale din belșug, ușor lactonic, ca să-i dea cremozitate.
Așa văd eu, în viziunea mea, parfumul creat special pentru mine.
Căci, așa cum zicea și Guerlain: “Am simțit ceva atât de intens, încât nu puteam să-l exprim decât într-un parfum.”
Câteva nume de referință, ale căror creații aduc cu superlativul pe care mi-l imaginez eu, ar fi: Teint de Neige de Lorenzo Villoresi, Drôle de Rose L’Artisan Parfumeur, Lipstick Rose de Frederic Malle, și, desigur, fantasticul și pudratul Powder Flowers de Montale, pe care îl ador și-l folosesc aproape zilnic.
Voi scrie mai multe despre parfumuri și în articolele ce vor urma, acum, însă, voi vorbi cu precădere despre Womanity, un parfum aparte, special, pe care am început să-l iubesc, deși nu face parte din cele menționate mai sus.
E o excepție. Dulce-sărată și care miroase a alge marine. Credeam asta și despre Olympea de Paco Rabanne, însă există niște diferențe imense, ca de la cer la pământ. Olympea nu e altceva decât o vanilie sărată, cremoasă și delicioasă, pe care o ador. Womanity însă… cu el e o altă poveste.
Da, mi-e destul de greu să vorbesc despre acest parfum. E foarte bizar, înșelător. Când crezi că ți-ai format o impresie despre el, se năruie totul și iar o iei de la capăt, iar te gândești, unde să-l clasezi, pe ce raft să-l pui și mai ales, când să-l porți…
Womanity – Mugler
Dintotdeauna parfumurile au fost pasiunea mea; de când eram mică și nu prea știam eu mare lucru despre sticluțele alea magice, cu esențe fantastice, care mă fascinau. Dar în momentul în care am scris aceste rânduri, aveam o mare dilemă. O mostră de 2 ml. care mă speria. Da, o mostră, nu un monstru.
“O privesc cu groază, de parcă un balaur ar vrea să iasă din sticluța minusculă.
Un miros bizar și dulce, care mai e și înțepător pe deasupra, știu că sună ciudat ce încerc eu să descriu aici, dar e un chin să-mi găsesc cuvintele potrivite și nu prea reușesc. Să privim notele descrise de ei: smochine și caviar. Sau, mai simplu, dulce și marin. Un nonsens, nu-i așa, căci marinul trebuie să fie sărat, proaspăt, rece, nu dulce. Dacă e dulce și cald, înseamnă că e pește stricat.
Continuăm…
– Arome de fructe dulci, smochine coapte, care simbolizează feminitatea iar notele de cimbru și caviar negru simbolizează esența ei sofisticată, uneori neînțeleasă, și dau complexitate parfumului. La finalul lui sunt prezente notele lemnoase care evocă putere, înțelepciune și intuiție. –
Mda…
Am mirosit conținutul din sticlă, fără să îl aplic pe piele. Pește acoperit cu smochine foarte coapte? Cam așa îl percepeam. Un dulce grețos, metalic, deranjant. Apoi, chiar că am luat-o razna de tot.
Îmi imaginam scena unei crime pasionale, un artist nebun, care își îngroapă iubita într-un maldăr de frunze, lângă un smochin din care toate fructele zemoase și dulci cad peste corpul ei parfumat, neînsuflețit. O zi, două, trei… într-un soare arzător, undeva în sud, lângă o plajă…
Un tânăr păstor trece pe drumul din apropiere și briza mării, nu departe de locul îngrozitoarei crime, adie înspre el, aducând mireasmă de alge. Mireasma sărată, care se combină cu mirosul greu, provenit de sub smochin. Merge înspre locul umbrit, văzând movila de frunze și multe fructe căzute în jur… vrea să se așeze și atunci descoperă speriat o mână diafană, subțire, ieșind din frunze…
Așa aș descrie eu Womanity. Dar poate e doar o halucinație de-a mea.
Desigur, după două săptămâni mi l-am comandat în varianta de 80 ml. Este un miros greu, dar irezistibil, și te obișnuiești repede cu el.
Păcat că l-au întrerupt și pe acesta. Bijuteriile casei Mugler vor dispărea rând pe rând, în negura uitării…