Parfumuri din colecția mea
Ilio Diptyque
Ilio Diptyque e un citric mai lemnos, mai potolit, cu miros de flori și iris cremos, dar mai bine de 4-5 ore rămâne doar un citric, din păcate. Abia după, încep irisul și alte flori să iasă în evidență. Oricum, e un parfum frumos. Îmi amintește de coastele însorite ale Siciliei, de mirosul lămâilor din livezile inundate de lumina din Siracusa… E un parfum de vară, sau de iarnă – când vrei să-ți amintești de vară. Nu știu dacă o să-mi iau full-size, chiar dacă la 100 euro am 10 reducere. Un detaliu e cert – nu pare de nișă. Unele parfumuri devin, din nișă, prea comerciale și comune, tranformându-se încet în produse mainstream. Eu credeam că și Acqua di Parma sunt nișă… sunt simbolul luxului italian și au parfumuri scumpe, însă m-am înșelat.
Adevărata nișă e, de pildă, Officina Profumo di Santa Maria Novella din 1221. Chiar sper să pot vizita într-o bună zi cea mai veche farmacie-parfumerie din Europa, fondată acum 800 de ani, la Firenze.
Mirra Tesori d’Oriente
Cel mai mult îmi place când descopăr asemănări între parfumuri și, mai ales, când doar mie mi se pare că e așa. O astfel de descoperire, mai mult decât plăcută, a fost Mirra de la Tesori d’Oriente. Mie îmi pare că seamănă mult cu Cașmir de Chopard, dar unele persoane n-au prea fost de acord cu asta. Să analizăm puțin și notele. Ce văd? O încăpere opulentă, cu mobilă grea, din lemn negru. Apoi mirosul ușor afumat, cald și bogat, al unui whisky îmbătrânit, de un auriu întunecat, încântător… În prim plan se simte smirna, fără doar și poate, și abia după, apare vanilia. Smirnă, vanilie, ambră, note lemnoase și multă pudră. Cât de minunate pot fi lemnul și vanilia împreună într-un parfum! Dacă Chopard e mai dulce și ușor fructat, Mirra e lemnos și mai condimentat. Iar aici îmi aduc aminte de un alt parfum care-mi place, Myrrh & Tonka de Jo Malone, o altă capodoperă fără egal, ce are un loc de cinste lângă Tobacco Vanille de Tom Ford.
Obsession Calvin Klein
Voi începe opinia mea despre Obsession, mergând în paralel cu amintirile legate de Venice Yves Rocher, care, fiind un vintage, se găsește rar și la niște prețuri exorbitante. Venice avea o senzațională luminozitate și căldură, în stil retro, desigur, însă mi se părea mai dulce și mai purtabil decât Obsession, care e mult mai aspru și balsamic. Au, într-adevăr, elemente comune. Nu se poate vorbi despre parfumuri diafane, eterice, deoarece ambele sunt puternice și grele, dar Venice era unic în felul lui și niciodată nu voi mai găsi vreun parfum care să-i semene, sau, cu atât mai puțin, să-l înlocuiască. Obsession e plăcut și are o veche trăsătură artistică, specifică tuturor parfumurilor vintage, gen Must de Cartier, Youth-Dew Estée Lauder, Kenzo Jungle L’Elephant etc. Dezvăluie atracția pe care o simțim pentru ceea ce este puternic, sălbatic și de nestăpânit. Miroase mai mult a condimente, a scorțișoară, dar și a pământ umed, a mușchi, a frunze căzute. Parcă m-aș afla într-o pădure adâncă, întunecată, cu umbră răcoroasă și umezeală de la plante. Astfel, Obsession este mai liniar, mai complex și mai săpunos, dar nu atât de cremos și curat ca Venice, ce era mai vanilat, mai dulce, mai feminin. Va rămâne mereu in amintirea mea ca un parfum magnific, cald, plăcut, învăluitor și cu o senzualitate aparte.
Iris Fetiche Avon
Combinație de patchouli, iris și vanilie… un fel de mix între So Elixir Bois Sensuel, Autour de Minuit și Iris Noir de Yves Rocher. Aduce puțin și cu LVEB, dar pe un fundal mult mai dark, mai înțepător și mai lemnos. Percep și multă ambră întunecată, care îmi amintește de Good Girl. Oarecum balsamic și exploziv in același timp, lemnos dar prețios și rafinat. Începutul e puternic și dominat de florile albe, iar eu personal simt doar iasomie. Abia mai târziu se simt irisul ușor piperat și vanilia caldă, însă notele mai aspre și reci rămân eclipsate de cele dulci și pudrate. În esență, rămâne un floral pudrat, ușor verde, ușor fumuriu, dar deosebit. Are o lumină proprie, plăcută, unică. Ca primele raze de soare, ce se zăresc de după nori, într-o rece și cețoasă dimineață, când în aer plutesc fascinante miresme violete.
Idôle L’Intense Lancome
Trandafir săpunos-lemnos greu. Iasomia îl face prea floral; dacă era un trandafir pur sau lemnos ar fi fost mult mai bine, dar iasomia iese la suprafață, stă la pândă în spatele trandafirului și iese la atac fără milă. Te atacă imediat, din primele secunde, cu un miros ușor murdar, indolic. Persistă și asta e cel mai rău, în cazul lui, dar la banii ăștia mă așteptam la ceva mai mult decât o iasomie rea și tradafiroasă. Spun rea pentru că nu e deloc luminoasă sau dulce, e doar agresivă și intensă. Deși iasomia e albă, eu o văd foarte întunecată, lemnoasă, de o culoare închisă, murdară cu mosc. Nu simt deloc vanilia. În uscare devine mai prietenos, rămânând doar un trandafir puțin acrișor, discret. Iasomia dispare aproape complet iar baza lemnoasă începe să se instaleze, încet-încet, dând o feminitate mai accentuată parfumului și făcându-l mai accesibil, mai purtabil.
Portrait of a Lady Frederic Malle
Simt doar paciuli, tămâie și ambră. Un parfum foarte greu, puternic, întunecat și cu personalitate, însă nu rafinat. Nu are nimic plăcut, care să mă atragă, deși îl port de 3 zile. Nu îl urăsc, dar nici nu l-aș putea iubi vreodată. Mă duce cu gândul la ierburi de leac macerate în alcool, propolis picurat în tincturi din plante medicinale, săpun vechi uitat într-un dulap la țară, mănunchiuri de mărar uscat, agățate într-o cămară întunecată și umedă, lemn putred, poate și niște trandafiri uscați… dar nu mai mult de atât. Faptul că e foarte persistent nu îl transformă într-un parfum de excepție. Nu aduce nimic nou, din contră, e foarte învechit, retro, dar nu într-un sens bun, de vintage elegant sau valoros, ci doar foarte vechi, și nimic mai mult. Aduce puțin cu Black orchid, dar acela e mai dulce și mai purtabil, și poate mai mult cu Youth Dew Estée Lauder.
Flowerbomb Viktor&Rolf
Tot ce simt este ceai cu o notă dulce, mai degrabă de mosc decât de vanilie, și un pic de ciocolată caldă. Este foarte plăcut și moale, îmi place că e învăluitor ca o pudră delicată și uscată, dar minunată și absolut delicioasă, însă, e atât de slab pentru mine încât abia îl pot mirosi. Simt și flori albe, iasomie și flori de portocal. Am mai avut un dupe, care mirosea asemănător, la fel de timid și dulceag, dar mă gândeam că fiind o clonă nu prea respectă formula autentică și mi-am dorit neapărat să încerc originalul. Atunci mi-am luat un travel-size, căci am zis că merită și l-am așteptat cu nerăbdare, până când am realizat cât de mare e dezamăgirea mea. Păcat, e un parfum foarte frumos, dar nu e pentru mine. Prefer un Avon, din gama Far Away, care chiar miroase a vanilie sau un Oriflame, cu siaj mai puternic decât Flowerbomb. La banii ăștia e mult prea delicat și ușor, aproape inexistent, aș spune.
Aura Mugler
Unele parfumuri miros pe pielea mea a medicamente, mai precis a vitamine din grupul B (cum ar fi tiamina). Asta mai ales în cazul lui Baccarat Rouge și a clonelor lui arăbești, pe care le-am încercat. Ar putea fi vreun fruct amărui? Ori, poate, șofranul sau florile albe, cu care eu am deseori probleme? La fel și Aura, se remarcă printr-un miros ciudat, de dezinfectant, ce îmi aduce aminte de un medicament din copilărie, care conținea clorchinaldol. După un început mai agresiv și foarte verde, începe adevărata lui evoluție spectaculoasă pe piele. Se schimbă, se transformă… nuanțele lui se metamorfozează în tonuri dulci și moi.
Aura miroase verde, a natură și a plante… E ciudat, dar cred că e foarte potrivit pentru vară, pentru că e răcoritor, într-un fel. Miroase a ceai dulceag, un miros foarte firav… care îl definește ca parfum delicat, dar sofisticat în același timp, purtând inconfundabila amprentă Mugler.
Din păcate, am auzit că va fi și acesta discontinuat, și mi-am luat o miniatură de 5 ml. Nu știu dacă îmi voi cumpăra, însă, full-size-ul.
Oud Tobacco Montale
O vanilie fumurie de toamnă cu frunze ruginii, înainte de prima zăpadă, care se simte sublim; este picantă de la boabele de tonka și tutun, dar și foarte dulce în același timp. Simt praline delicioase și mirodenii de iarnă, parcă și puțină miere, fiind foarte asemănător din punctul asta de vedere cu Khamrah Lattafa, Kismet Angel Maison Alhambra și cu Kilian Angels’ Share.
Are o structură bine executată, echilibrând lemnul balsamic, oud-ul afumat și dulce, ambra, coniacul, condimentele și o aromă de nucă ușor caramelizată. Îmi place foarte mult nota aceea densă, cremoasă de nuci sau castane prăjite, parcă ar fi o prăjitură însiropată de Crăciun. Este un unisex persistent și puternic, dar unul incredibil de frumos.