Și vom continua recenziile făcute la unele parfumuri din colecția mea.
L’Ange Noir Givenchy
Să colecționezi parfumuri e cu adevărat o formă de artă, spun eu, pentru că toate fragranțele au stări de spirit unice și împrumută purtătorului propria lor aură olfactivă.
Parfumurile pot fi și măști pe care cineva le poartă la fel de bine cum un actor își îmbracă rolul în teatru și acesta îi vine ca turnat, însă tot o mască va rămâne, un simplu personaj. E greu să îți găsești parfumul de suflet, care să te reprezinte pe tine cu adevărat. Mă refer la parfumul “semnătură”. Și, momentan, pentru acest loc de cinste am ales L’Ange Noir Givenchy. Este un parfum absolut unisex, dar într-un sens bun, fără a semăna cu lavandele sau coloniile bunicilor, Miraj sau Mărgăritar. E dulce, fin; seamănă mult cu Dior Homme Intense și Futura La Homme Armaf.
Iris, vintage pudrat, cu miros încântător de ruj. Singura problemă e că nu se mai produce, este discontinuat, din păcate. Dar asta mă face să-l iubesc și mai mult.
Angel Muse Mugler
Angel Muse este un parfum ancorat în trecut dar orientat, fără îndoială, spre viitor, pentru că are, totuși, acel aer tineresc, nonconformist, vioi și plin de viață. Un vibe unic. Eu îl ador.
Parfumul acesta minunat l-am luat din orașul de lângă mine, dintr-o mică parfumerie, de pe o străduță ferită de privirile trecătorilor, unde intrasem mai mult din curiozitate.
Dacă ar fi să transpunem pictura în parfumerie, căci tot despre artă este vorba și aici, ar rezulta o combinație spectaculoasă de culori și forme, ceva în stilul desenelor și imprimeurilor lui Kandinsky. O creație abstractă dar divină, veselă și misterioasă în același timp.
La fel și arta lui Miro, care-mi dă o stare de bine, pe care n-o pot explica. Se simte crema de ciocolată foarte bine și apoi nota de paciuli, puternică, înecăcioasă, dar rezultatul e un gurmand atât de delicios, de dulce, încât e greu de transpus în cuvinte senzația pe care ți-o oferă.
Jungle L’Elephant
Jungle L’Elephant a fost o surpriză personală plăcută. Sora mea nu a fost deloc încântată de el. Pe mine Elefantul m-a salvat într-o noapte de vară la o pensiune din Sighișoara, unde camera a fost invadată de țânțari. Mi-am pulverizat un sfert de flacon de 10 ml pe mine și am reușit să adorm liniștită. Și asta nu pentru că miroase a spray de țânțari, ci pentru că e atât de puternic, încât nimic și nimeni nu-i rezistă. Se știe că bestiile zburătoare sunt îndepărtate de arome persistente de cuișoare și scorțișoară. Da, la început e foarte strident, amețitor, dar apoi devine tot mai blând, mai calm, mai catifelat. Are o eleganță aspră, dar eu îi pot ghici sensibilitatea. E un parfum de iarnă, menit să te încălzească cu condimentele lui copleșitoare, însă eu îl iubesc în orice anotimp și îl port oricând simt nevoia unei îmbrățișări fierbinți, cu miros spicy oriental. E mistic, magnific și provoacă, într-adevăr, simțurile, rezultând o contradicție de acorduri și elemente, dar își păstrează feminitatea în spatele oricăror aparențe.
Putain des Palaces Etat Libre d’Orange
Când folosesc parfumurile pudrat-florale întotdeauna imaginația mă poartă la ilustrațiile lui Alfons Mucha referitoare la inegalabila Belle Epoque și la încântătoarele sale modele feminine. Este un parfum greu, sofisticat, luxos, cu note pudrate și o cremozitate unică, ce te duce cu gândul la vechile cosmetice și rujuri vintage. Îl simt feminin dar și luxurios, deopotrivă, învăluindu-te cu esențe florale mult prea puternice, prea ascuțite – violete și lăcrămioare. E prea persistent, din punctul meu de vedere, țipă după atenție, dar apoi devine cald, ușor picant, oriental și seducător. Nu simt deloc trandafirul, simt mai degrabă notele pudrate, ca de floare de bumbac și orez, și simt mirosul de poșetă de piele în care, parcă, s-au vărsat tot felul de cosmetice. Ruj, machiaj, pudră vintage, toate purtate de o divă decadentă, ce dansează pe scena obscură a unui cabaret destul de rău famat.
Hugo Boss The Scent Private Accord for her
Primit cadou de ziua mea și necunoscut de mine până în acel moment, pare a fi chiar un parfum foarte dorit și sexy. Până și Jeremy Fragrance îl adoră și e în topul său cu fragranțe dulci și senzuale. Deși este listat ca un ambrat-vanilat, eu spun că-i gurmand… foarte gurmand chiar. Îți vine pur și simplu să-l mănânci. Este ciocolată în stare pură, ciocolată cu miez cremos de mandarine. Chihlimbarul dulce, delicios, vanilia caldă și tonurile inegalabile de ciocolată, te răsfață, te încălzesc, îți pătrund adânc în suflet și în minte, născând amintiri și imagini încântătoare. Înspre final simt și aromă de cafea proaspăt măcinată, cald-condimentată cu boabe de tonka, la bază, predominând totuși, cacaua dulce și vanilată. Un adevărat răsfăț al simțurilor. Este, într-adevăr, un parfum strălucitor și deosebit. Emană o aură de mister și feminitate, emană emoție, cât și energie, optimism.
Vaniglia e Zenzero del Madagascar Tesori d’Oriente
În loc să fac recenzii la parfumuri scumpe, de nișă, pe care le am sau pe care le-am încercat, mă voi opri tot asupra unui parfumel de la Tesori d’Oriente, aparent simplu, dar care m-a purtat azi, cu gândul, într-o adevărată călătorie olfactivă în trecut, în copilăria mea. Da, îmi pare o creație cu adevărat reușită. Eu nu caut fragranțe sofisticate, ci simple, care să-mi exprime ceva frumos, ceva special. Dar Vaniglia e Zenzero del Madagascar nu e un parfum comun, ci un evantai de arome nebănuite. E rășinos și afumat, cald și ușor condimentat, și nu e vorba de o vanilie dulce. Mirosul îmi pare mai degrabă întunecat și misterios. Este mistic, obscur și magic în același timp și îmi aduce de departe, din amintiri, un miros de frig și de iarnă, de fum aromat de brad, învăluitor, care urcă prin coșurile caselor și se răspândește în aerul rece al nopții.
Fatale Agent Provocateur
Minunat parfum! Un imn înălțător închinat gardeniei, irisului și orhideei vanilate, toate combinate cu fructe și ciocolată; urmat de o notă stinsă de fum și un reflex de lumină aurie, într-o dureros de dulce și misterioasă umbră de paciuli. E o adevărată simfonie a simțurilor. La fel ca Signorina Misteriosa de Salvatore Ferragamo, împreună cu Her Secret Temptation de Antonio Banderas și toate variantele lui La Vie Est Belle, fac parte cam din aceeași categorie de fragranțe pe care eu le ador. Vanilat, delicios, cremos și dulce în extrem. Apreciez sute de alte parfumuri frumoase, pe care le-am cunoscut de-a lungul anilor, însă tiparul în care mă încadrez cel mai bine e acesta. Este croit exact după măsura și gusturile mele. Sexy, luxos și sofisticat, cu o atingere de glamour old-school.
Signorina Salvatore Ferragamo
Signorina este un parfum de o senzualitate catifelată, dulce, cremoasă, ușor timidă.
Notele de vârf sunt coacăze roșii și piper roz; pe care eu le percep ca pe ceva verde-lemnos, ușor înțepător, cu miros minunat de așchii de creion proaspăt ascuțit (îmi aduc aminte de perioada când îmi ascuțeam creioane pentru școală și mereu îmi plăcea mirosul acela ciudat, de lemn și… de încă ceva… probabil mina aceea chimică). Notele de mijloc sunt trandafir, bujor și iasomie, pe care eu, sincer, nu prea le simt, dar notele de bază sunt absolut încântătoare, panacotta, mosc și foarte puțin paciuli, pe care eu nu-l percep, in schimb, mă pot bucura din plin de aroma dulce a moscului, așa că nu este chiar un floral-fructat. Este ușor de purtat, dar nu pueril și nici foarte dulce. E un parfum foarte frumos și delicat, cu gust de panna cotta, care îmi amintește de o prietenă prin corespondență, pe când aveam doar 15-16 ani. Scrisorile ei întotdeauna miroseau așa. Nu știu ce parfum folosea pe atunci, dar mirosul coalei de hârtie combinat cu pasta pixului sau cerneala cu care îmi scria, aducea cu această aromă divină. Și nu i-am spus niciodată cât de mult îmi plăcea parfumul scrisorilor ei.
BCBG Max Azria
Un trandafir cuminte dar jucăuș, cu căpșuni, cireșe coapte și jeleu de fructe roșii. În jurul său, parfumul transformă totul în roz și roșu, ca într-un basm. E ca un dulce copil, rotund și inocent, care se joacă toată ziua într-o imensă grădină paradisiacă, unde cresc trandafiri și fructe delicioase. Parfumul apare într-o deplină frumusețe infantilă, pură și ușor obraznică, dar copilul din povestea noastră nu e deloc răutăcios, ci e un răsfățat, ce face uneori capricii adorabile. Îmi amintește și de parfumurile Escada, în special Moon Sparkle, pe care le adoram acum 15 ani, dar pe care le mai folosesc rareori azi. Grădini parfumate și exotice, cocktailuri colorate și savuroase, salate de fructe dulci și aromate, toate astea au rămas undeva, în urmă. Însă, în sufletul meu, le mai apreciez și azi.
Guipure & Silk Jeanne Arthes
Parfumul acesta nu e deloc ceea ce pare și nu respectă descrierea notelor care îl compun. Ar trebui să fie ceva subtil vanilat, fin, dulce, însă e un oriental puternic, o bombă olfactivă cu o forță, aș zice, mistică, nebănuită. Se pare că lichenii chiar joacă un rol important aici. E ca și cum te-ai afla pentru câteva clipe într-un castel cu multe săli impresionante, cu o vastă bibliotecă plină cu cărți de alchimie vechi, prețioase, prăfuite. Totul este înconjurat de o grădină de flori care au crescut sălbatic, s-au împletit cu spini și buruieni, iar unele s-au uscat, contopindu-se cu pământul umed și ierburile condimentate. Abia mai pe urmă ies la iveală aromele mai moi, de vanilie, heliotrop și lemn de santal. Nu are o durată lungă și nici o proiecție prea mare, chiar dacă la început e persistent.
Gucci Guilty Love Edition Pour Femme
Mă încântă toate parfumurile, (chiar și cele masculine dulci-condimentat-orientale), mă farmecă, mă învăluie și pot spune că sunt absolut dependentă de ele. Însă, când mă aștept la ceva și primesc altceva, e destul de trist. Așa am pățit azi cu acest parfum. Din punctul meu de vedere este doar un floral ușor pudrat, fad, plictisitor, cu deschidere fresh floral – acvatică, foarte comun. Primesc mai mult grapefruit amar, acorduri de flori și în final niște patchouli (amestecat cu mosc), care dă o tentă masculină parfumului. O tentă săpunoasă, de pudră veche. Nu e dulce și nu seamănă cu nimic din ceea ce eu cunosc deja. Se stinge treptat, destul de repede și e foarte liniar. Nu îmi displace, însă mi-aș fi dorit ceva mult mai fin, mai dulce, cu miros de ruj, violete și zmeură, în stil Guerlain.
Mukhallat Shams Ajmal
Mukhallat Shams de la Ajmal e un subiect greu și interesant de aprofundat. Am primit de curând o mostră și încerc să-i dau de cap. E atât de puternic și miroase atât de ciudat, exact ca un grajd (trandafiri amestecați cu bălegar fermentat, brânză dulce, lemn ars, petrol acru, tămâie, benzină…) Ar fi imposibil de descris acest parfum nuclear. Cu toate astea, soțul meu îl iubește și vrea o sticlă întreagă. Categoric nu. I-am ucide până și pe vecini, nu mai zic, dacă s-ar sparge sticla din greșeală, nu am mai scăpa de mirosul de oud natural! Căci Mukhallat Shams asta conține, într-adevăr, oud autentic și original. Nu e pentru oricine. Cu toate astea, există câteva note dulci care îmi plac, printre care trandafirii și cred, moscul.