Orășelul blestemat
***
Au ajuns în burgul medieval foarte târziu, era trecut de ora două noaptea. Locul era de-a dreptul sinistru, odată cu căderea întunericului.
Castelul se înălța pe o stâncă ruptă, colțuroasă, ca o gheară descărnată, atât de seacă și aridă, încât piatra strălucea de parcă ar fi fost șlefuită, înadins, de scurgerea veacurilor, de vânt și intemperii.
Tot din vorbă în vorbă, el îi povesti că prin locurile astea s-au semnalat multe apariții misterioase, că au fost făcute multe reclamații la posturile locale de poliție, chiar și în miez de noapte au sunat oameni înspăimântați, relatând fapte greu de crezut, dar totuși perfect adevărate, și că în timp s-au născut multe legende, care, se știe, au întotdeauna un sâmbure de adevăr.
Una dintre ele era o legendă ciudată, care vorbea despre povestea de amor, sfârșită tragic, dintre comandantul oștilor, un tânăr fermecător, și fata castelanului. Stăpânul castelului ar fi avut o fiică încântătoare, cu plete lungi și blonde, și ca în majoritatea cazurilor, nefericită! Romantismul ei, înclinația către frumos și sentimentalism, nu aveau s-o poarte către un final fericit, căci ea era o nobilă doamnă iar el doar un simplu soldat.
Legenda spune că, terminându-se o bătălie sângeroasă, după câteva luni grele, trupele locale se întorceau victorioase către castel, îmbrăcate, însă, în uniformele dușmanilor lor învinși, tocmai ca o formă de dispreț și ca o umilință pentru aceștia… Tânăra privea de sus, din turn întoarcerea oastei de la război, cu sufletul plin de emoție, așteptând să-și revadă iubitul comandant.
Dar văzând uniformele străine, a crezut că trupele lor au fost învinse și că iubitul ei era, de fapt, mort… și într-un gest de extremă disperare, și-ar fi luat zilele aruncându-se de la fereastra odăii sale. La rândul său comandantul și-a curmat firul vieții la aflarea tragicei vești, fiind găsit spânzurat în beciul castelului.
O altă legendă spune că aici ar mai fi fost o tânără nobilă, deosebit de frumoasă și pătimașă, cu păr blond argintiu și forme ispititoare, pe care mulți nobili de la curte o iubiseră. Se pare că ea avea o fire nestatornică și dorințe interzise pentru vremurile acelea. Nu era privită deloc cu ochi buni de curtenii credincioși, care încercau s-a alunge cât mai departe de castel. Astfel, în prag de Inchiziție, când legile deveniră mult mai aspre și pedepsele din ce în ce mai sângeroase, ea căzu prima victimă a noilor orânduiri bisericești.
Degrabă fu închisă în turn și acum își aștepta sentința, fiind condamnată la moarte prin ardere pe rug pentru prostituție și vrăjitorie. Urma să fie torturată pentru a i se smulge o mărturisire mincinoasă, în care ea și-ar fi recunoscut păcatele și ar fi acceptat purificarea lor prin moartea pe rug.
Și atunci, în acea ultimă noapte, ea dispăru fără de urmă, fiind căutată în toată zona, dar fără sorți de izbândă.
Cineva, se pare, ar fi eliberat-o și ar fi dus-o departe de locurile acelea potrivnice.
Iar ultima legendă era legată de o tânără minunată, fiica unui nobil, care fusese dată de soață prea devreme, unui tânăr bogat și cu rang, de familie bună, pe care ea, însă, doar încercase să-l iubească, se crezuse la început îndrăgostită de el, însă adevărată ei pasiune era altă.
Undeva în pădurea deasă de lângă castel își avea sălașul un duh întunecat, care ar fi ieșit din străfundurile pământului sau chiar din mina de sulf, ce se află nu departe de castel. Acea mină fusese închisă în urmă cu zeci de ani, căci se surpaseră galerii și multe suflete își pierduseră atunci viața în măruntaiele ei.
***
Povestea i se părea cunoscută eroinei noastre, era ca un cântec pe care îl auzea mereu în mintea sa și pe care ar fi vrut să-l uite, dar nu putea. Nu i se permitea deloc să-și uite suferințele, răul parcă o însoțea mereu, chiar și în cele mai fericite momentele ale sale.
Atunci tânăra își dădu seama, poate prima dată cu adevărat, că nimic nu era întâmplător. Ea se afla acolo cu un motiv. Și totul se întâmplase în viața ei cu un motiv. Avea să-și înfrunte temerile și ar fi căutat să rupă acel blestem care o urmărea, se pare, pretudindeni.
Însă toate acestea le vom afla în următoarele capitole ale romanului meu.
Text original de: Natalia Nc.©
*fragment din primul meu roman.