Mi-au furat doi ani din viață cu pandemia lor. Sunt momente când sunt atât de tristă încât îmi spun că mai bine ne-ar fi lăsat în plata destinului; cine murea, murea, cine trăia, trăia.
Pe ulițele prăfuite, zâmbetul e rar, oamenii puțini, veștmintele prea triste și întunecate. E rece. Anul acesta a fost mai aspru și mult mai sărac în flori. La răspântia de la vechea biserică, vântul te mângâie ușor, de parcă ar vrea, cumva, să te aline. În cutiile de tablă din grădină miroase a ceară topită și a fum. Pentru cei care-au fost, pentru cei care sunt… dar mai ales pentru cei ce s-au dus. Dincolo de prag, în lăcășul învăluit în tămâie și mir, pâlpâie candele, în stinsă rugăciune. Pandemia a schimbat și ritualurile religioase, și înfățișarea credincioșilor. Nimic nu mai e ca odinoară.
M-am întâlnit cu o femeie grăbită, care privea doar în pământ, ducând cu ea o grea suferință, ce parcă îi atârna pe umeri. Se întâlnește cu o vecină lângă poarta bisericii și după salut, îi spune că preotul a vorbit despre vaccinuri, trecând pe la toți prin sat, bătând din ușă în ușă și încercând să le deslușească, atât cât se pricepea și el, tainele acestui nou vaccin, pe care nimeni nu voia să și-l facă.
“Mie mi-a spus o vecină că se fereşte de noi, cei vaccinaţi, că le dăm virusul fiindcă nu avem simptome” i-a spus vecina.
“Io nu mă vaccinez. Sunt bolnavă, am alergii și probleme cu inima, cu tensiunea…” spune înfricoșată prima femeie.
“Da ți-a murit bărbatul! Nu te temi și tu că te vei duce după el?”
“Cum o vrea Dumnezeu, așa o fi! Oi muri și de-l fac și de nu-l fac… Tare bolnavă mai sunt…”
În general, preoții au fost și sunt împotriva vaccinării. Așa că, între timp, unii dintre ei și, de asemenea, unii enoriași, s-au dus, din păcate, la cele sfinte, când poate, puteau fi salvați de vaccin, dar au plecat cu sufletul împăcat că n-au păcătuit, acceptând vaccinul malefic.
Ascult discuția și trec mai departe. Mă îndrept în grabă către casă. Acolo unde mă simt în siguranță. Vaccinată sau nu, îmi e frică. Acasă e unicul loc unde pot fi cu adevărat protejată.
Și atunci cad din nou pe gânduri. Da, așa e, dacă te-ai vaccinat nu semnifică că ești “vaccinist” la fel cum a nu te vaccina din diverse motive, nu face din tine un “antivaccinist”. S-a împărțit țara în două, mai bine spus, lumea întreagă, că nu e doar o problemă națională. E o psihoză în masă, o nebunie, o paranoia fără măsură.
Asta-i concluzia la care am ajuns. Nimeni n-o să-mi dea înapoi acești doi ani, care puteau fi frumoși, minunați, sau tragici, îngrozitori, dacă mi-ar fi murit cineva apropiat.
Dar asta nu avem noi cum să știm, dacă într-adevăr s-ar fi întâmplat așa. Toate restricțiile astea mi-au dat viața peste cap, iar acum ne pregătim, după iarna acesta, pentru o altă variantă, și mai groaznică decât toate celelalte, și un nou val cinci! Câte valuri vor mai urma? Câte noi mutații? Câți ani vor mai ține restricțiile și pandemia? Nimeni nu știe.
Nici măcar vaccinul nu îmi garantează imunitatea. Și m-am vaccinat printre primii, plină de speranță, și având încredere în ceea ce spuneau autoritățile, însă doar eu știu cât am suferit o lună întreagă, după fiecare doză. După prima mi-a fost foarte rău, credeam că voi muri, după a doua, suferința nu a mai fost atât de intensă, dar a fost mai lungă. După o luna încă eram foarte obosită și aveam niște coșmaruri îngrozitoare. Inima mi-o lua razna, mi-am cumpărat și tensiometru, simțeam uneori că n-o mai duc mult. Și acum vor să facem a treia doză? Va deveni, poate, obligatorie? Căci eu de bună voie n-o s-o mai fac. Nu mai vreau să trec prin toate stările alea…
Le dau dreptate și lor, celor care nu pot să se vaccineze dintr-un motiv sau altul, dar vreau să scap și de aberațiile pe care le citesc zilnic prin ziare, pe internet. Trebuie să scăpăm odată de pandemia asta, trebuie să facem ceva. Teama de necunoscut e puternică, nu neg, și mie mi-a fost frică de vaccin, dar și prostia e în floare.
S-au dezbinat familii întregi de la vaccin, vechi prietenii care puteau dura o viață, atâta ură a semănat pandemia asta între oameni!
Într-adevăr, decizia e a fiecăruia, doar că cel care alege să nu se vaccineze, ar trebui să înțeleagă toate implicațiile deciziei, care nu îl afectează doar pe el, ci afectează întreaga comunitate, pentru că poate răspândi virusul cuiva care are sistemul imunitar compromis și nu a făcut anticorpi de la vaccin, sau cuiva care nu se poate vaccina pentru că are o alergie la o componentă a vaccinului, sau unui copil, care nu se încadrează la vârsta minimă pentru vaccinurile aprobate până acum.
În plus poate contribui la apariția unei tulpini rezistente la anticorpii generați de vaccinurile actuale. Ceea ce e clar din toată povestea asta absurdă, e că transmiterea e mult redusă în cazul celor vaccinați. Să spui că un vaccinat răspândește la fel de ușor virusul ca unul nevaccinat e ca și când ai zice că și cu umbrelă și fără te plouă la fel de tare. Da, unii se vor îmbolnăvi, dar majoritatea vor face forme ușoare și implicit cu încărcătură virală mai mică, deci fără să răspândească boala prea mult în jurul lor.
Cum se va termina totul? Ne vom mai întoarce la viața noastră? Mi-e dor de târguri, de muzică, de zilele orașelor, de veselie, de străzi pline, de spectacole, de sărbători în piață, de festivaluri culinare! Sunt momente când aș vrea să mă revolt și eu, să plâng, să-mi urlu disperarea. Însă suntem atât de mici și neînsemnați, la fel ca niște furnici sub picioarele unui elefant. Mă voi consola în liniște și voi scrie… Unica mea eliberare.