Îmi plac toate parfumurile
Așa să fie? Chiar îmi plac toate parfumurile? Da, într-un fel sau altul, îmi plac cam toate.
Dar există și excepții; atunci când un parfum, de fapt, nu e parfum ci altceva.
Un parfum trebuie să miroasă bine, să miroasă frumos, indiferent de aroma sa, citric, lemnos, dulce, oriental, condimentat, verde, fructat sau doar floral.
Îmi aduc aminte, când eram mică adoram mirosul de benzină amestecat cu vanilie, atunci când tata oprea la benzinărie și alimenta. În mașina noastră mirosea tot timpul a vanilie și prăjituri, iar eu și tatăl meu adoram aromele dulci. Și pentru că în acele timpuri nu existau deodorante de mașină cu miros de vanilie, aveam două mici recipiente de plastic în spate, rotunde, prevăzute cu un capac cu câteva orificii, ce se putea lăsa întredeschis; un fel de difuzoare odorizante vintage, pe care tata le umplea mereu cu zahăr vanilat din pliculețe.
Așadar, mirosul de benzină și vanilie evocă o amintire superbă din copilăria mea.
Mirosul călătoriilor cu mașina, a vacanțelor la mare sau la munte, mirosul muzicii și bucuriei. Dar cui i-ar putea plăcea cele două ingrediente luate împreună?
Am avut, de exemplu, mari probleme cu Secretions Magnifiques de Etat Libre d’Orange.
De nișă… nu pot spune nu, dar prea ciudat pentru mine. Nu îl pot încadra nicăieri iar mintea mea refuză să îl proceseze. Sânge, dulce, metalic, scârbos…
Nu există fragranțe care să nu-mi placă deloc, la modul absolut, însă există parfumuri pe care nu le pot purta. Știu, pare absurd, paradoxal, dar așa e. Mi s-a întâmplat cu anumite parfumuri fructate, care pe pielea mea miroseau îngrozitor de acru. Dar pulverizate în aer sau mirosite din sticlă, erau fantastice.
Sau cu mirosul sintetic, ucigător de puternic din Baccarat sau din Erba Pura. Chimic, artificial, amar, dur, neplăcut, dar cu toate astea extrem de persistent, pe care l-am purtat câteva zile la rând și am rezistat eroic, fără să mi se potrivească, însă. Miros de medicamente amare, mănuși de latex, cauciuc și plastic care arde, cam asta simt eu la Baccarat… Care zahăr ars? Nici urmă de așa ceva…
Astfel pH-ul meu mi-a jucat feste și cu alte parfumuri, pe care, deși le-am dorit, n-au intrat în preferințele mele finale. Unul dintre acestea a fost Eclat Femme Weekend. Toate notele luate separat îmi plăceau, însă împreună au creat un dezastru pe pielea mea. Piersică… un strop de bergamotă… frezie, trandafir, mosc, note verzi și note lemnoase. Dulce, pudrat, fructat, verde, lemnos. În mintea mea îl asociam cu Exclamation de la Coty, care e un vintage fructat-pudrat foarte plăcut, conținând multe note asemănătoare. Din păcate nu au nimic în comun. Un miros chimic, foarte intens, de grapefruit acru-amar… și cam atât.
Alte experiențe mai mult sau mai puțin regretabile au fost: Pure Gold Montale (o mare dezamăgire), Intense Tiare Montale și This is Her Zadig & Voltaire.
De asemenea, Shiro Masaki Matsushima a fost un blind buy nu foarte reușit; e prea moscat pentru gustul meu, un moscat acru… nu e nici fresh, nici pudrat.
Nici Alien nu a scăpat nevizat. După îndelungi luni de gândire, dacă să-mi iau full-size-ul Alien (după mai multe probe și decanturi în trecut) am ajuns la concluzia că e mai bine să îmi iau “ceva” asemănător.
Astfel mi-am luat un parfum inspirat din Alien, care miroase chiar mai puternic decât acesta, de când a fost reformulat. Combinat cu o vanilie cremoasă devine chiar mai delicios, mai accesibil și… unic.
Chiar îi spuneam surorii mele într-o conversație, că pentru mine un parfum ar trebui să aibă printre note vanilia, tonka sau santalul. Vanilia rămâne multe ore pe pielea mea și se face remarcată cel mai bine dintre toate fragranțele pe care le-am folosit de-a lungul timpului. Este cea care mă definește.
Când mă gândesc la mine, mă gândesc la un parfum cremos cu vanilie, pudrat, feminin, dulce, da, chiar foarte dulce. Mă gândesc la un caramel cu vanilie și lapte, mă gândesc la o înghețată de vanilie aromată, mă gândesc la o prăjitură cu multă cremă de vanilie.
Și chiar dacă vanilia nu e menționată în piramida olfactivă, parfumurile mele preferate au o notă dulce, care dau acea cremozitate lactonică și gurmandă (frișcă, alune, migdale, lemn de santal, unt din rădăcină de iris, heliotrop, boabe de tonka)…
Dar să mă întorc la Alien-ul nostru. Nu prea mă împac cu florile albe. Și aici mă refer în special la tuberoză, neroli, gardenie și narcisă, deoarece iasomia o accept cât de cât, iar dintre florile galbene nu suport crăițele.
Ce am cu ele? Ei bine, uneori am probleme cu mirosul lor indolic. Iar în Alien, din nefericire, iasomia îmi aruncă în nas fix ce detest eu mai tare – acea umbră indolică nesuferită. Dar nu mereu. Sunt momente când n-o simt atât de puternic sau chiar nu mă deranjează deloc, mai ales când e frig afară.
Dacă fac însă, greșeala, să mă parfumez în casă, două zile nu mai scot mirosul, nici cu fereastra deschisă… Și aici nu mă refer la Alien-ul original, ci la al său dupe. Am înțeles că acum ar fi reformulat și nu mai e decât o urmă palidă a Alien-ului care a fost cândva. Oricum, e un parfum celebru, merită să îl ai în colecție, dacă nu neapărat pentru conținut, atunci măcar pentru sticlă, care e o bijuterie, din punctul meu de vedere; chiar ador extraterestrul ăsta mov și simpatic, cu cap alungit.
Un alt subiect, pe care aș vrea să-l abordez în acest articol, este legat de parfumurile arabe.
Multe dintre ele sunt dificil de purtat, din cauza mirosului de petrol-benzină-gaz afumat, care acoperă toate celelalte note.
Unii simt mai întâi trandafirul… cum ar fi sora mea. La ea se remarcă cel mai bine, împreună cu condimentele mai puternice.
La mine iese în evidență oud-ul (lemnul de agar), întunecat și afumat, alături de flori albe. Florile albe sunt groaznice uneori, iasomia și gardenia ascuțită eclipsează tot. Dac-aș simți trandafir aș fi fericită, eu iubesc nota de trandafir în parfumuri.
Parfumeria modernă, artistică, dar mai ales cea clasică, oferă o multitudine de variații centrate pe această temă. Eu, însă, mi-aș dori să găsesc ceva unic; un parfum care să-mi inspire ceea ce găsesc la șervețelele demachiante Acqua alle Rose de la Manetti&Roberts – adică un minunat buchet de trandafiri, proaspăt și deloc dulce, cu miros delicat și realist, de trandafiri adevărați.
Am început să experimentez oud-ul din vara trecută. Momentan mă bucur de frumusețea orientală a lui “Jawhar Al Oud”. M-am dat cu el și miroase a piper, scorțișoară, a caramel dulce și a oud, desigur, dar nu unul agresiv.
După părerea mea se folosește oudh sintetic (la aceste prețuri nu poți primi decât lemn de agar fals, cred că și parfumurile din colecția Oud de la Maison Francis Kurkdjian conțin oud sintetic). Miroase fie a cauciuc ars, fie a petrol sau a benzină, iar uneori notele prezente creează un acord și mai înfiorător. Combinațile de oud cu ambră, șofran, rășini, paciuli și mult mosc… sunt prea mult pentru gusturile mele.
Parfumurile arăbești sunt în general grele și unisex, puține sunt florale și discrete, potrivindu-se persoanelor diafane, care nu își doresc să iasă în evidență.
Un parfum arab delicat este Ameerat Al Ehsaas Ard Al Zaafaran, o caldă încântare a simțurilor, o dulce îmbrățișare cu miros de cocos.
Da, poate nu-s pregătită încă pentru vasta lume arabă a parfumurilor cu Oud.
Dar standardele IFRA efectiv distrug parfumurile, iar asta e o realitate. Mai toate parfumurile mainstream au fost modificate în ultimii ani și au fost scoase multe ingrediente inițiale. Adică au devenit apă de ploaie. Dar cele arăbești autentice nu sunt supuse normelor actuale în ce privește compoziția.
Oricum, eu eram obișnuită deja cu esențele tari ale lui Montale, care creează parfumuri foarte puternice, fiind unul dintre preferații mei. Iar sticluțele arată într-un mare fel, adevărate bijuterii… te poartă cu gândul la cele 1001 nopți.
Esențial e să le lași să se dezvolte pe piele un timp, să nu acționezi după primul impuls, se vor dezvălui în mai puțin de o oră așa cum sunt ele de fapt, cu o bază dulce și lemnoasă.
Notele de vârf poate ți se vor părea la început foarte ascuțite și poate excesiv de citrice, în sensul de acru, agresiv.
Mi-am găsit timp zilele astea să analizez și parfumul Arabia Le Chameau, însă doar sticla e absolut minunată. Oud și piele e ceea ce simt eu. Un parfum foarte masculin și cu personalitate, nu e deloc fresh cum zic unii, e lemnos, dulce-amar, cu accente de fum și patchouli.
Oud Dinar nu e altceva decât Oud Mood și Shaghaf Oud la un loc. Un parfum lemnos, ambrat, dulce, puternic și foarte persistent. Simt vanilie, chihlimbar, oud desigur, labdanum și încă ceva fructat, nedefinit, ei spun că ar fi ananas, deși eu simt căpșuni și caramel. Rășina de labdanum am descoperit-o întâia oară în Byzantium, Tesori d’Oriente, e foarte dulce și puternică.
E divin, dacă înțelegi și preferi această tipologie aparte de parfum. Mie îmi plac Tesori, au ceva oriental, ceva unic doar al lor, care nu deranjează. Și le folosesc des, mai mult prin casă.
În cazul preferatului meu Jawhar Al Oud se schimbă notele. Chiar dacă seamănă oarecum cu Oud Dinar, este mai pudrat, mai exotic și un pic mai masculin, dar încântător. Acordurile pe care le simt – mult piper și ceva vanilie, lemn de santal și iris. Mi se pare blând și foarte cald, și odată cu trecerea timpului devine tot mai dulce.
În concluzie, orice iubitor de parfumuri trebuie să cunoască și latura oud-ică a aromelor și esențelor arabe.