Azi, din nou, câteva gânduri despre parfumuri.
Marea mea dragoste, marea mea pasiune!
Parfumurile mă entuziasmează, îmi aduc în minte vechi amintiri, mă fac să mă simt unică și specială, dar mai ales, mă îndeamnă să explorez fiecare fațetă a mea. Descopăr în fiecare zi ceva nou despre mine și despre fragranțe. Note, culori, sunete, toate la unison, rătăcind către zări magice și neștiute.
Aceste recenzii ale mele sunt rezultatul unor impresii personale, complet subiective, și al judecăților estetice formulate fără prea mari pretenții. Nu intenționez să vă influențez în vreun fel sau să vă recomand cu toată convingerea vreun parfum anume, căci parfumul, ca și arta, este un simplu obiect al gustului personal, pe care doar tu îl poți judeca. Cu toate astea, am încercat, de-a lungul ultimilor doi ani, cu grafomania mea specifică, să vă conturez unele idei despre parfumurile pe care le-am testat, și am făcut-o, folosind metafore și analogii cu experiențele comune. Scrisul este modul meu preferat de a comunica, și mi se pare minunat să împărtășesc aceste experiențe estetice cu voi, acei necunoscuți care îmi citesc rândurile și cărora le mulțumesc, pe această cale.
Arta, așadar, este folosită tocmai pentru asta: pentru comunicarea și împărtășirea unor idei și impresii. La fel ca și scrisul.
Despre durată nu am vorbit prea des, pentru că e o chestiune foarte subiectivă, în ceea ce mă privește. Pe mine parfumurile nu prea țin; chiar și cel mai puternic, pe care l-am folosit, nu a ținut mai mult de 7-8 ore. Desigur, se simte ceva vag și a doua zi, dacă mă parfumez seara, iar pe haine, uneori, mirosul durează și două zile. Dar eu vorbesc despre pH acum. Hainele nu au pH. Și nici gelurile de duș sau cremele pe care unii le folosesc, apoi își aplică parfumul, susținând sus și tare că e foarte persistent și miroase a căpșuni, când el, în realitate, miroase a mure…
Da, toate acestea și multe altele, inclusiv fumatul, influențează durata și mirosul fragranței respective. Să nu mai zic de meniul de la prânz sau cină din acea zi. Cineva care a consumat pește sau ceapă va simți cu totul altceva decât unul care a mâncat budincă de vanilie sau prăjitură cu mere… Toți acești factori vor influența percepția mirosului acelui parfum.
Povestea mea cu parfumurile este lungă și complexă, așa cum am mai scris și în alte postări. A existat mereu o legătură sentimentală ciudată, o relație pasională întreruptă pe alocuri, ca o dragoste cu năbădăi.
În copilăria mea comunistă am văzut parfumuri scumpe în casă. Nu multe, gen colecție, puține dar bune.
Noi, în Ardeal avem tradiția “udatului”, a doua zi de Paște, și bunica îi primea pe cunoscuți în casă, după obicei, dar îi ruga să nu folosească parfumurile lor ieftine pentru “stropit”. Eu, însă, eram foarte curioasă, copil fiind, și le ziceam să mă stropească cu parfum, măcar pe mânecă, că în păr nu mă lăsa bunica. Sincer, seara aveam atâtea mirosuri țipătoare pe mine, încât mi se făcea rău și abia așteptam să fac baie, să scap de ele. Parfumuri ieftine, de flori, aldehidice, stridente.
Nu am avut prietene pasionate de parfumuri, însă în liceu îmi aduc aminte de acele deodorante colorate Impulse și Fa, mai ales unul, Caribbean lemon, pe care-l folosea colega mea de bancă. Îl am și eu azi, însă formula pare ușor schimbată, nu mai e atât de dulce, e mult mai citric și fresh. Și Fa Pink Passion, era dulce și delicat. Eu, oricum, foloseam ce găseam în casă. Știu că îmi plăcea moscul pe atunci, moscul alb și dulce, iubeam această fragranță.
Apoi au urmat perioade când îmi doream atât de mult un parfum, însă nu mi-l puteam permite și mă uitam la altele care-l aveau, pentru că situația lor financiară era mai bună.
Mă refer la perioada când am început să locuiesc singură, în garsoniera mea. Atunci mi-am cumpărat primele parfumuri, din banii mei, câștigați ca asistentă socială. Îmi cumpăram doar Ulric de Varens, B.U. și C-thru.
Și ajungem la momentul pe care voiam să-l subliniez în această postare de azi. Îmi place să dăruiesc parfumuri persoanelor dragi. Nu o fac pentru că trebuie, obligată de vreun eveniment în familie, o zi de naștere sau onomastică, pur și simplu o fac din tot sufletul, gândindu-mă cât de mult mi-ar fi plăcut și mie să primesc un parfum atunci când nu aveam sau era ziua mea.
Iar în ceea ce privește parfumurile pe care mi le cumpăr, da, o fac și de dragul colecției mele, dar le și folosesc din abundență, și tocmai de aceea îmi iau mereu ce-mi place, indiferent cât de ieftin ar fi.