Despre parfumuri – luna iunie
Ascult Bach, Toccata și fuga în Re minor (BWV 565), o operă de-a dreptul impresionantă, și scriu despre parfumuri.
Cuvinte tăcute se decompun încet în lumina apusului…
Întotdeauna un parfum ne spune o poveste.
Un parfum pe care-l iubim are ceva din perfecțiunea și din misterul unei poezii, aducându-ne aminte, cu siguranță, de copilărie, de o persoană, poate, uitată, de o vacanță frumoasă sau de clipe plăcute petrecute în trecut.
Vara a debutat dintr-odată cu temperaturi prea mari și astfel parfumul potrivit poate fi găsit mai greu, în zilele cu caniculă extremă.
Nu știu, însă, în ce măsură anul acesta voi putea purta florale clasice, chiar dacă sunt proaspete și nu foarte dulci; dar în general sunt parfumuri prea elegante pentru această perioadă.
Deși Gucci Guilty este unicul parfum floral care îmi place cu adevărat (îmi place la nebunie și nu-i găsesc niciun cusur), cu toate astea apreciez multe alte parfumuri pe bază de iris, violete și trandafir. Singura mea problemă o am cu intensitatea enervantă a florilor de portocal și cu explozia indolică a florilor albe, dar depinde foarte mult de parfum și de dozaj. Sunt parfumuri ce conțin flori albe pe care le ador și altele care mi se par excesive.
În altă ordine de idei, mi-aș fi dorit să am ocazia să experimentez mai des nota de cedru în parfumuri, în special cedru de Virginia. Ador parfumul cremos de așchii de creion, care ar fi dat, se spune, chiar de cedrul de Virginia.
Iar ca fapt divers, cam de vara trecută, am început să apreciez tot mai mult parfumurile citrice, dar cele delicate, cu note florale, aromatice sau citric-ambrate. Am testat fragranțe ca Shalimar (pe care îl știam de mult dar nu m-a interesat niciodată), Nerolia Vetiver de la Guerlain, Hermès Un Jardin Sur Le Nil, două parfumuri de la Atelier Cologne – Bohemian Orange Blossom și Cologne Absolue Orange, sau altele mai ieftine cum ar fi Bonheur Louis Feraud; și nu în ultimul rând Byredo Bal D’Afrique, care m-a impresionat cel mai mult, fiind o adevărată capodoperă în lumea parfumurilor aurii. Am început să văd în toate aceste fragranțe lumina strălucitoare și mirosul soarelui! Ar putea avea soarele miros? Nu, nu de ars, ci de cald, o căldură parfumată unică.
O zi fierbinte va produce mai multe mirosuri. Gândește-te la cafeaua ta din fiecare dimineață.
Pune o ceașcă aburindă pe birou în zori de zi… aroma ei e divină, nu? Apoi las-o acolo toată ziua, iar după-amiază acea ceașcă cu cafea rece nu va mai fi deloc apetisantă. La fel se întâmplă și cu parfumurile, care ni se par diferite în funcție de anotimpul în care le purtăm.
Mi-am dat, totodată, seama, că eu nu am probleme în a accepta un parfum din principiu, sau doar pentru că toate femeile folosesc acel parfum. Și nici nu vreau să folosesc un parfum unic, punând accent pe preț sau marcă. Chiar nu-mi pasă de detaliile astea. Nu sunt snoabă și nu mă interesează părerile altora. Dacă îmi place, îmi place și îl port cu bucurie și mândrie. În comunism toate elevele aveam uniformă, ne mai putea diferenția doar forma corpului, a feței și culoarea părului. Cu toate astea eu întotdeauna mă simțeam unică, îmi adoram sarafanul acela bleumarin și nu aveam probleme să-l port. Căci eu eram eu și am avut mereu o opinie bună despre propria persoană, indiferent dacă alții încercau să-mi destabilizeze echilibrul interior.
Mereu am fost Eu, cea puternică și rebelă, cea veselă și încrezătoare.