Și a venit vremea să vorbesc și despre fantome.
Fantomele au fost dintotdeauna un subiect interesant dar foarte controversat.
Indiferent dacă știința și religia combat ideea existenței acestor forme de energie, fantomele continuă să-i fascineze pe toți, inclusiv pe subsemnata, autoarea acestor rânduri.
Și atunci ne întrebăm, fantomele există? Suntem înclinați să spunem mai degrabă că ele nu există. Sunt iluzii născute din frică și superstiție, născute din temerile noastre, la fel ca acele coșmaruri care în timpul nopții ni se par atât de reale, dar ne dăm seama de adevăr imediat ce ne trezim.
Sunt doar gândurile, amintirile și dorințele noastre, imateriale, transpuse într-o formă așa-zis materială… mai bine zis o forma energetică vizibilă în fotografii sau care poate fi auzită uneori (sunete, foșnete stranii), prima fiind surprinsă în fotografii vechi (netrucate) sau polaroid iar a doua în unele înregistrări.
Să ne amintim de cuvintele Reginei Mab, din Merlin ( filmul din 1998 cu Sam Neil și Miranda Richardson), care spunea ceva de genul: “Când voi fi uitată, voi înceta să mai exist”.
Și așa s-a și întâmplat, aceasta dispărând când oamenii n-au mai crezut în ea și au uitat-o.
La fel se poate vorbi și în cazul nălucirilor și fantasmelor.
Se nasc ele doar în mintea noastră? Singura problemă e că nu avem mijloacele necesare să putem să răspundem la întrebările mari și atunci speculăm, căci e singurul lucru pe care-l putem face.
Credem sau nu credem în ceva și asta e tot.
De asemenea, magia nu există, spun unii. E doar sugestie și autosugestie.
E puterea gândului unui personaj foarte influent, care reușește să-ți distrugă viața prin simplu fapt că te afli în gândurile lui iar el complotează mental împotriva ta. Te ucide încet cu săgețile lui energetice otrăvite.
Să ne amintim de puterea minții umane și în cazul telekineziei , teleplastiei sau telepatiei. Nu e nimic magic în toate acestea. E doar bioenergie, în stadiul cel mai pur.
Fantomele sunt spirite rele sau manifestări ale demonilor?
Există fantome bune, care să-și facă simțită prezența într-un mod pașnic și fără a provoca teamă sau tulburare? Ele se arată ca să prevină un eveniment tragic sau neplăcut din viața cuiva sau, dimpotrivă, să îl provoace?
Nu putem avea certitudini, însă e de la sine înțeles că pot fi încărcate negativ ori pozitiv, iar în funcție de situație să fie agresive sau inofensive.
Literatura greacă și romană abundă în astfel de descrieri, din cele mai vechi timpuri vorbindu-se de apariția lor. Astfel, nici religia și nici raționalismul nu au reușit să alunge din mintea oamenilor ideea că anumite locuri ar putea fi bântuite, având o încărcătură energetică anormală.
Fantomele pot fi catalogate, în funcție de manifestările lor, în egregor și poltergeist.
“Egregor” s-ar defini printr-o acumulare de energii, bune sau rele, care au aparținut indivizilor, grupurilor de indivizi, societății, popoarelor, națiilor, planetelor. Se creează astfel o interdependență, egregorul reprezentând deciziile subtile ale indivizilor, nuanțate în bine sau rău, alături de emoții, gânduri, sentimente. Egregor-ul se comportă ca o energie psihică emanată de colectivitate, o ființă nevăzută, fiind format din gândurile, dorințele și fluidele tuturor membrilor care au gânduri în comun.
“Poltergeist” provine din germană și s-ar traduce prin “spirit zgomotos” (poltern – a face zgomot, geist – fantomă, spirit). Aceste entități nevăzute s-ar părea că se manifestă violent, mutând obiectele și făcând să leviteze oameni și animale. Unii specialiști în domeniu afirmă că există o diferență clară între termenii de “bântuire” și “poltergeist”.
În cazul bântuirilor este vorba de spiritul unei persoane decedate într-un anume loc, iar o bântuire nu va fi niciodată violentă, spun ei. Nu e nimic plăcut în a bănui sau a avea certitudinea că stai, de exemplu, într-o casă bântuită, dar de aici și până la a se întâmpla ceva rău e cale lungă. În cazul poltergeistului este posibil ca fantomele să nu existe deloc dar manifestările să fie extrem de agresive. Oamenii de știință susțin că ar fi vorba de o formă puternică, inconștientă și incontrolabilă de psihokinezie. Cu alte cuvinte, mutăm noi involuntar obiectele din jur, cu puterea minții? Da, se pare că o persoană influențează, fără să vrea, apariția cazurilor de poltergeist.
Fantomele și persoanele decedate
Fantomele sunt niște forme spirituale, hai să le numim așa, care călătoresc prin timp și spațiu, nu-și găsesc liniștea și, mai ales, nu vor să-și accepte noua condiție. Așa le-ar defini unii.
De obicei putem vorbi despre acest lucru în momentul în care o persoană dragă moare, dar rămâne în casa în care a trăit atâția ani, deoarece nu vrea s-o părăsească. Dar aceasta nu înseamnă că se va manifesta în vreun fel. De fapt, fantoma este aceeași persoană dragă, decedată, însă fară un corp fizic. Aceasta s-a decorporalizat și continuă să “existe” printr-o formă vibrațională, metafizică, sau mai bine zis, o formă de energie.
Îmi amintesc că cineva spunea odată: cei dragi care s-au dus nu mai sunt acolo unde-i știam, dar ei continuă să fie acolo unde noi suntem. Ei există prin noi, prin amintirile noastre și în sufletul nostru. Asta, la figurat, desigur.
Atunci însă când lucrurile se petrec astfel la propriu, echilibrul dintre cele doua lumi este profund tulburat. Lumea viilor și cea a morților nu ar trebui să se intersecteze, iar cei aflați de o parte sau de alta ar trebui să fie delimitați de un hotar foarte bine stabilit.
Însă nu întotdeauna se întâmplă așa. Uneori îi mai putem vedea sau auzi pe cei care nu mai sunt, și tind să cred, o părere personală desigur, că nu e nimic exagerat sau inexplicabil.
Aceste forme energetice pot fi contactate de diverse persoane cu “puteri” deosebite, telepatic sau prin intermediul unui pendul. Astfel, mediumul este persoana care poate să ia contact cu spiritele din astral, folosindu-se de percepțiile sale.
În cazul acelui pendul, cristalele de cuarț sunt foarte mult utilizate pentru meditație și divinație (pendulul sideric poate fi conceput dintr-un cristal cu vârf ascuțit, agățat pe un lănțișor de argint sau aur).
De ce nu vedem sau nu percepem fantomele, în cazul în care acestea ar exista în jurul nostru?
Deoarece ele nu se arată tocmai pentru a nu ne face rău, pentru a nu ne speria prin apariția lor. Pot fi percepute doar ca ușoare atingeri nevăzute, un fel de mângâiere abia simțită pe mână, pe frunte sau pe umăr. Toate acestea le-am trăit pe pielea mea. Și nu a fost o iluzie, o halucinație sau o părere. Desigur, există și sceptici.
În fosta mea garsonieră, unde am locuit aproape 20 de ani, s-au întâmplat lucruri bizare; deseori am auzit sunete ciudate iar o fostă amică de-a mea, ce mai venea pe la mine, a fost trasă, într-o seară, târziu, de pe canapea. Am văzut scena cu ochi increduli și am crezut că a alunecat, din greșeală sau voit, însă fata mi-a confirmat, speriată, că ceva a tras-o, efectiv, de pe canapea pe covor. Nu a fost un atac violent, dar a fost extrem de straniu și neplăcut. Din păcate, acasă ea a povestit totul mamei sale, care i-a interzis să mă mai viziteze. Eu, personal, nu am fost de vină cu nimic, însă, am aflat, ulterior, că mama fetei îmi era ostilă din alte motive, mai vechi și care nu țineau de nimic paranormal. Și atunci, mă întreb, nu cumva tocmai acea doamnă a cauzat totul și a trimis energiile ei ostile, pentru a rupe prietenia sinceră și absolut inocentă dintre mine și fiica ei? Da, ar putea fi vorba despre descărcări de ură, răutate, răzbunare sau chiar autosugestie.
Apoi s-ar spune că povestea cu fantomele ar proveni, de fapt, din America anilor 1800, unde majoritatea caselor erau din lemn, în decursul timpului cariile distrugând pereții (din care, implicit, se auzeau și sunete stranii).
Trecând prin casă noaptea, persoanele fizice se încarcă cu electricitate statică, care la trecerea prin zonele aflate în degradare se descarcă dând persoanei respective senzația că este atinsă, urmărită de cineva, moment în care se declanșează frica, și imaginația omenească începe să lucreze.
Așa o fi, dar să nu uităm că nu este vorba numai de case de lemn și carii înfometate. Suntem înconjurați de energii și emanăm energie. Și gândul este o formă energetică foarte puternică, care, de ce nu, s-ar putea transforma în propriul nostru dușman și ne-ar putea arunca în cele mai negre abisuri ale groazei stârnite chiar de mintea noastră!