Ciudata legendă a monstrului sicilian “ù sugghiu”
Se pare că legenda îl descrie ca pe o creatură hibridă, un monstru cu aspect înfiorător, care ar locui în mlaștinile și zonele de coastă ale Siciliei.
Dacă faci scufundări sau înoți lângă coastele siciliene și se întâmplă să percepi prezența ciudată a unei creaturi misterioase în spatele tău, atunci este posibil să fi dat peste “sugghiu”.
Creatura hibridă dintre om, mamifer și reptilă are o înfățișare înfricoșătoare și locuiește în apele mlăștinoase și marine ale Siciliei, insuflând frică și lătrând ca un câine turbat. Ochii îi strălucesc ciudat în întuneric și, cu siguranță, nu au nimic uman în ei.
Prezența acestei ființe enigmatice ar putea fi asemănată aparițiilor celebrului monstru din Loch Ness care, ieșind din ape, alimentează misterul și folclorul mitologic local. Sau să fi fost un fel de Chupacabra? Da, este doar o legendă, dar totuși zvonurile despre această fantomatică și magică ființă ar fi căpătat contururi din ce în ce mai definite de-a lungul secolelor, până la punctul de a intra pe deplin în bagajul poveștilor populare siciliene.
“U sugghiu” – cine este monstrul apelor siciliene
Particularitatea acestei ființe ar fi ascunsă, în primul rând, în natura sa hibridă, atât de dezgustătoare și neobișnuită. Se spune că, de fapt, are chip de bărbat, că uneori ar semăna și cu un șoarece, cu ochi fioroși și o coamă lungă pe gât, iar corpul său ar fi acoperit cu solzi foarte puternici, ceea ce l-ar face aproape indestructibil.
Monstrul scoate un țipăt îngrozitor, care atrage animalele din jur și el, apoi, poate să le devoreze pe toate deodată. Deși zvonurile populare ne vorbesc despre multiple ocazii în care ar fi fost văzut în apropierea coastelor siciliene și în apropierea lagunelor și mlaștinilor, nimeni nu a avut vreodată curajul să-i facă față.
Apariții ale monstrului
Se spune că “sugghiu” ar fi fost văzut pentru prima dată în jurul anului 1800, când, misterioasa creatură a avut numeroase apariții între Messina și Palermo, tocmai de-a lungul coastei tireniene sau în zonele Alcantara, Brolo, în pădurile Madonie și chiar în unele cartiere din Palermo.
Un alt fapt,care a adâncit și mai mult misterul, ar fi apariția creaturii în primăvara anului 1980, când în Torre Archirafi , în provincia Catania , unii martori au garantat că au văzut îngrozitorul monstru. Cronicile locale au relatat, cu acea ocazie, că au asistat la apariția unei creaturi înfiorătoare, sosite acolo pentru a devora un vițel, fapt precedat de obișnuitul țipăt supraomenesc, care ar fi fost auzit.
Povestea lui Ù sugghiu din Torre Archirafi, a început să se răspândească tot mai mult și în zonele adiacente, astfel încât, în viziunea localnicilor, ciudata creatură a început să fie responsabilă pentru numeroase și continue dispariții, de legume, păsări și alte animale aflate în mediul rural din vecinătate.
Există, desigur, multe explicații raționale care ar putea face lumină, odată pentru totdeauna, asupra acestui mister.
“Ù sugghiu”, de fapt, nu putea fi decât un șarpe de dimensiuni considerabile sau o iguană foarte mare, abandonată în Sicilia de vreun călător din secolul al XIX-lea, venit pe mare cu corăbiile din acea vreme.
Această interpretare, însă, nu-i mulțumește pe cei care jură că l-au văzut în poziție verticală și care îl descriu ca pe un pitic sau ca pe un spiriduș ciudat. Aici mi-am imaginat că ar fi putut exista o asemănare cu o altă bizară ființă criptozoologică, numită Demonul din Dover.
Adevărul este, totuși, că această credință în monstrul sicilian este atât de adânc înrădăcinată în folclorul local și în mințile oamenilor, încât s-ar spune că, odată, un om, un vânător neînfricat și cu un curaj extraordinar, a încercat într-o zi să-l înfrunte, dar fără succes.
În ciuda faptului că a descărcat o încărcătură întreagă din pușca lui spre el, armura puternică a monstrului sugghiu i-a permis să scape și să se scufunde din nou în întuneric și mister.
Iar când te gândești câte păduri și locuri există, unde omul n-a pus piciorul, sau dacă a ajuns, le-a abandonat în sălbăticie, pentru că nu erau bune pentru agricultură sau vânătoare, atunci nu ar trebui să ți se mai pară stranie prezența unor astfel de ființe care, poate, trăiesc chiar în acele locuri.
Îmi aduc aminte de un moment foarte înfricoșător din trecut, când mă aflam într-o mașină cu niște amici, în Sicilia, și GPS-ul a luat-o razna, ducându-ne pe un drum de pământ, în niște locuri uitate de lume, care nu văzuseră asfaltul sau civilizația vreodată. Un drum care mergea spre nicăieri, înconjurat de hățișuri încurcate, care deveneau tot mai dese și profunde.
Nu erau case în zonă, nu erau terenuri agricole, nu era nimic, doar niște văi întunecate, care ne înconjurau din toate părțile, și noi tot ne afundam în pădure. N-am mai înaintat, în încercarea noastră de a găsi un drum principal, și ne-am întors în punctul de unde am plecat, ajungând acolo când se lăsa deja întunericul. Astfel apare întrebarea: de ce n-ar fi posibil ca unele specii necunoscute, despre care ne vorbește criptozoologia, să se ascundă în astfel de locuri? Să rămâi blocat într-o astfel de pădure, și să întâlnești, deodată, o creatură ieșită din filmele horror? Și n-ai apuca s-o filmezi, căci de frică nu ai mai găsi nici telefonul… Atunci legendele ar prinde viață, însă tu n-ai putea niciodată să demonstrezi, cu probe, că ceea ce ai văzut era real, și, cu siguranță, nu te-ar crede nimeni, când ai povesti cele întâmplate.
Asta, dacă ai mai scăpa viu de acolo…