Bucătăria siciliană este o sărbătoare a culorilor, a aromelor intense și a combinațiilor unice. Poate că nu știți, dar aici este o străveche tradiție culinară, influențată de evenimentele istorice, politice și religioase ale acestei splendide insule. Și astăzi se păstrează amprenta tuturor populațiilor care au locuit-o.
În bucătăria siciliană aromele se îmbină perfect, accentuând cele două elemente primordiale: pământul şi marea. Zeci de parfumuri îmbietoare se răspândesc atunci când te plimbi pe străzile Siciliei.
Cultura gastronomică locală se află în strânsă legătură cu poziţia geografică a insulei, iar sicilienii au ştiut să-şi facă din gastronomie o adevărată artă.
Cei care au conturat şi influenţat mai mult gastronomia siciliană de-a lungul timpului au fost arabii şi grecii. Preparatele pe bază de carne (în special de porc), sunt, însă, o moştenire normandă.
Arabii au adus în Evul Mediu și versiunile primare ale celor mai populare deserturi de aici, precum cassata și cannoli.
În partea de Est al acestui rai mediteranean (Taormina – Giardini Naxos – Siracusa) se simt brizele greceşti, (prin prezenţa peştelui şi măslinelor) iar în zona de Vest (Mazara del Vallo – Trapani) se foloseşte cous-cous-ul, ca urmare a apropierii de Nordul Africii. Tot de prin zona Trapani vine și Pesto alla siciliana, care mai conține, pe lângă ingredientele aflate în clasicul pesto alla genovese, ricotta și roșii, care dau un plus de gust și culoare sosului.
Un alt exemplu, “Caponata di melanzane“, este unul dintre preparatele siciliene tradiţionale, fiind o imagine reprezentativă a preparării legumelor în însorita insulă. Prima dată când am gustat-o mi s-a părut a fi un fel de zacuscă, însă mai apoi am aflat ce conține și cum este preparată.
Are la bază vinete, într-adevăr, împreună cu un mix de alte legume, printre care roșii și ceapă, dar și ţelină, busuioc, măsline şi capere, fiind foarte gustoasă şi uşoară, potrivită pentru zilele fierbinţi de vară dar gătită des şi în timpul sărbătorilor de iarnă.