Ansamblul culelor de la Măldăreşti reprezintă o adevărată bijuterie arhitectonică.
Satul Măldăreşti este atestat documentar la 1504, într-un hrisov al lui Radu cel Mare.
Printre marile familii boiereşti ale Olteniei medievale sunt menţionaţi şi Măldăreştii. Legenda spune că un anume paharnic Nan ar fi ridicat aici, în veacul al XVI-lea, un turn de apărare, înglobat apoi în cula veche, existentă şi azi.
Dar ce sunt culele? Etimologia cuvântului “culă” vine din limba turcă (“kule”) și înseamnă turn.
Culele sunt locuinţe boiereşti fortificate, specifice Balcanilor, care au apărut şi în Oltenia veacului al XVII-lea. Aici s-a realizat o simbioză cu stilul popular local, rezultând un tip de locuinţă, care este un adevărat tezaur arhitectural european. În culele româneşti, cu foişoarele lor pitoreşti, se oglindesc viitoarele idei ale artei bizantine, brâncoveneşti, şi mai apoi, neoromâneşti.
Cea mai frumoasă legendă este cea legată de nepotul lui Nan, căpitanul de oaste Tudor Maldăr, aflat în slujba lui Mihai Viteazul şi apoi a lui Radu Şerban. Se spune că în toiul luptelor cu tătarii din anul 1602, boierul Tudor Maldăr ar fi fost luat prizonier şi dus apoi în seraiul din Crimeea. Acolo fata hanului tătar se îndrăgosteşte de viteazul căpitan şi reuşesc să fugă împreună la moşia lui de la Măldăreşti.
Astfel, Tudor se însură cu fiica tătarului, clădindu-şi o locuinţă înaltă şi întărită, pentru ca niciun duşman să nu le mai tulbure vreodată liniştea. În realitate, urmaşii lui Tudor Maldăr sunt cei care, în veacul al XVIII-lea, au ridicat monumentele vechi ce se văd astăzi: biserica-paraclis şi cula veche. Neamul a păstrat moşia până pe la 1830, când ea a revenit ca zestre boierilor Greceni.
Biserica “Sf.Voievozi” (1774-1790), fost paraclis al curţilor boiereşti, este bogat decorată cu picturi exterioare, la interior putând fi admirate portretele votive ale Măldăreştilor, iar la exterior, ancadramentul uşii, cu decoraţii bogate, precum şi frizele pictate sub cornişă.
Cula lui Gheorghe Măldărescu (care mai este denumită şi Cula Greceanu) este cea mai veche culă din România, fiind construită în jurul anului 1517.
Este foarte impunătoare, fiind cea mai cunoscută şi valoroasă dintre culele boiereşti ale Olteniei.
Construită pe trei nivele, cu parter-pivniţă izolat de restul încăperilor şi cu două cerdace cu arcade (se remarcă foişorul de colţ de la etajul II), cula găzduieşte din 1967 o colecţie muzeală ce ilustrează atmosfera curţilor boiereşti de ţară. Interesante sunt scările şi camerele de refugiu, sobele originale, iar dintre decoraţiile interioare – fresca Măldăreştilor din sala de la etaj, pictată de Olga Greceanu în perioada interbelică.
Cula lui Gheorghiţă Măldărescu (ce poartă şi numele Cula Duca) datează din perioada 1812-1827. Aceasta a fost ridicată cam în aceeaşi perioadă cu biserica, având ziduri masive şi numeroase odăi boiereşti.
Impresionează prin masivitate, dar şi prin eleganţa cerdacului; iar încăperea-pivniţă de la parter, cu interior autentic, a fost decorul unor celebre filme istorice.
Cula, cumpărată de la familia Greceanu în 1910 de către marele om politic I.G.Duca, face parte azi tot din complexul muzeal. În aceeaşi incintă se află şi casa memorială I.G.Duca (1912), unde avocatul liberal îşi petrecea vacanţele – astăzi turişii pot fi găzduiţi alături, în camere special amenajate aici de către Muzeul Judeţean Vâlcea.