Și am ajuns și prin Bulgaria…
Anul acesta am vizitat Bulgaria pentru întâia oară, datorită pandemiei care ne-a încurcat planurile, dar și pentru că era singura țară mai accesibilă financiar și mai apropiată (fiind, însă, totodată una dintre puținele “care ne primea” fără teste Covid și fără carantina de 14 zile).
Zona de lângă Vidin până în Montana este foarte sărăcăcioasă. Case ponosite, în sensul de sărăcie lucie, neîngrijite, mășini foarte vechi, ruginite, care de-abia se mai țineau pe roți, oameni amărâți… însă nu m-am lăsat impresionată negativ de toate acestea și am vrut să gust din plin frumusețea naturală atât de sălbatică a Bulgariei.
Fiind pasionată de arhitectură, am remarcat stilul tradițional de construcție a caselor… jos un parter foarte înalt de piatră, mai îngust, apoi un etaj sau două, după caz, din lemn, mult mai late decât parterul. Partea de sus din lemn întunecat se sprijinea într-un fel bizar și asimetric pe partea de jos din piatră, care părea că nu reușește să susțină greutatea ce o apăsa.
Însă era doar o iluzie optică, căci parterul și temelia erau baza casei, rezistente, de piatră seculară, susținând fără probleme etajele superioare.
Zona montană este deosebită dar și litoralul lor este minunat, cu plaje sălbatice, pustii, (dacă ai noroc să găsești vreun golfuleț mai izolat te instalezi acolo și rămâi aproape singur întreaga zi, nederanjat de nimeni.)
Nu mă voi referi aici la resorturile all inclusive, super luxoase și cu plaje private. Am stat și noi câteva zile la un resort de genul, piscină pe terasă, condiții, apartament cu vedere la mare și nisip fin, auriu, dar mai mult din curiozitate. Eu sunt genul de persoană atrasă de izolare, liniște, peisaje sălbatice și pace absolută. Prea mulți oameni în jur mă fac să devin agitată și nemulțumită.
Am stat ceva timp la Sofia, pentru un proiect IT – media, dar capitala bulgară, ca orice alt oraș mare și aglomerat nu m-a impresionat prea mult. Și desigur, am trecut și prin munții Pirin (Pirin Planina), care sunt într-adevăr încântători.
Acompaniată de acordurile folclorului bulgar transpus pe ritmuri mai moderne, dar tot balcanice (Райна – Мъка ме налегна), priveam din mașină tot ceea ce natura îmi arăta cu atâta generozitate (da, am mai ascultat pe drum și The Ballad of Alexander Turundzhev a trupei post-punk Voyvoda – o altă surpriză plăcută).
Și m-am informat despre toate locurile montane pe unde am trecut, cu un entuziasm nou, pe care nu-l mai credeam posibil la vârsta mea, după atâtea locuri văzute prin lumea largă, nu-mi puteam imagina că tocmai Bulgaria va avea un asemenea impact asupra mea.
***
Despre Bulgaria și minunații ei munți Pirin aș putea vorbi mult.
Masivul muntos Pirin face parte din unul dintre cele mai frumoase și mărețe lanțuri muntoase, Munții Balcani. Cel mai înalt vârf al său, Vihren se întinde, parcă în încercarea sa de a atinge cerul, la 2914 metri. Caracterul profund alpin al reliefului munților Pirin face ca peisajele din zonă să fie absolut uluitoare.
Slavii au numit Muntele Perun sau Perin după zeul lor suprem. Rădăcina numelui este asociată și cu cuvântul trac “perintos”, care înseamnă stâncă, precum și cu cuvântul hitit “perunash”.
Pirin diferă de alți munți din Bulgaria prin vârfurile sale alpine stâncoase. Ascensiunea lor este semnificativ mai dificilă în comparație cu vârfurile altor munți datorită prezenței stâncilor alunecoase și a cărărilor destul de înguste și abrupte.
Una dintre cele mai rare flori alpine – floarea de colț, se găsește în Pirin. Este cel mai frecvent întâlnită pe stâncile Jamdzhiev de sub vârful Vihren, dar se găsește și sub Koncheto.
Pirin găzduiește totodată, unul dintre cei mai bătrâni copaci din Bulgaria – pinul Baykusheva, sau Mura lui Baykushev. Este un tip de pin negru, rar, din specia Pinus nigra. Vârsta sa este estimată la peste 1.300 de ani, dar nu poate fi determinată cu precizie.
Pinul Baykusheva este cel mai vechi conifer din Bulgaria și unul dintre cei mai vechi din lume. Înălțimea sa este de 26 de metri, iar circumferința tulpinii este de 7,8 metri. Pinul milenar se numără printre puținele specii de copaci care se spune că au supraviețuit perioadei Marelui Îngheţ global.
Unicitatea munților Pirin se mai caracterizează și prin speciile de plante care se găsesc doar acolo, iar natura sălbatică din zonă mai găzduiește și un număr mare de specii de animale.
Există aproximativ 17 cabane mari în Pirin , unde vă puteți adăposti în timpul plimbărilor prin pajiștile și vârfurile alpine. Cel mai înalt loc unde puteți poposi sunt cabanele de la Spano Pole.
Acesta este situat la 2050 de metri în partea de nord a munților Pirin.
Cel mai adânc și mai mare lac din Pirin este Popovoto cu o adâncime de 29,5 metri, lățime 336 metri și lungime 480 de metri. Cel mai întins lac (ca lungime) este Lacul Dolno Kremenskoto, iar cel mai mic este Suhiyat Gol.
Pirin este cel mai vechi parc național din Bulgaria, declarat oficial în 1962. Este inclus în Lista patrimoniului cultural și natural mondial al UNESCO, iar cele mai cunoscute și mai vizitate stațiuni de la poalele Pirinului sunt Bansko, Dobrinishte, Gotse Delchev, Melnik, Kresna, Sandanski.