Mâncăruri din copilăria mea
Câte amintiri culinare extraordinare mă leagă de trecut! Și acum mai simt gusturile copilăriei…
Supa de pui cu tăiţei de casă, de pildă, era delicioasă!
Cea cu găluști de griș nu îmi plăcea atât de mult, dar mâncam oricum, pentru că erau atât de pufoase găluștile făcute de bunica!
De asemenea, mâncam multe ouă, fierte și ochiuri, preferatele mele, cu cartofi prăjiți și cașcaval presărat deasupra…
Îmi aduc aminte cu drag “puriceii”; mămăligă făcută în straturi cu brânză și prăjită a doua zi în puțin ulei, care căpăta o crustă frumoasă și un gust desăvârșit!
Ceapa prăjită cu brânză (se făcea un fel de cremă, care se punea pe pâinea prăjită), pe care mi-o prepar și acum, când am brânză de burduf rămasă prin frigider. Dimineața sau seara, lângă un ceai cald, este o adevărată minunăție.
Ardei copți și salată de vinete cu ceapă și maioneză.
Alte specialități: creier pane cu piper, salată de ouă cu sos de muștar și spanac cu ochiuri.
Papricaș de pui cu smântână, tocăniță de ciuperci tot cu sos de smântână și pătrunjel proaspăt presărat deasupra.
Apoi mai erau borcanele de zacuscă, pregătite cu grijă, și alte bunătăți puse în cămară pentru iarnă. Avea un gust divin zacusca aia, cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată, totul era fraged, cremos, legumele nu își pierdeau culoarea și forma, dar erau atât de moi și gustoase!
La capitolul deserturi, preferatul meu era un tort cu blatul mai închis la culoare (conținea nucă prăjită, pisată) care avea un gust nemaipomenit de la nuca aia crocantă!
Iar crema era de cacao, făcută în casă, cu unt și zahăr pudră frecat până devenea cremos…
Apoi “colărezii” cu lapte: aluat de tăiței (cu ou) ras pe o răzătoare direct în laptele care fierbea pe foc… cu zahăr și vanilie.
Mai făcea o prăjitură super bună, ce avea în compoziția foilor miere și nucă, umplută cu cremă de smântână, care îmi plăcea enorm, și clasica prăjitură Albinița. De câteva ori mi-a făcut și Albă ca Zăpada.
Și crema de zahăr ars o adoram!
Apoi, plăcinte și prăjituri cu mere, în toate formele și de toate tipurile.
Pe plăcintele simple, făcute în tigaie pe aragaz, puneam magiun de prune și Hetschenpetsch (sau hecsempecs în maghiară), care nu e altceva decât gemul obținut din pastă de măceșe.
În clătite îmi puneam, de obicei, dulceață de gutui și de caise, toate preparate de bunica.
Alte ciudățenii delicioase erau așa-zisele răchiși, plăcințele rotunde, nedospite, pline de ulei, pe care eu le adoram; mi le făcea bunica simple, fără brânză și fără drojdie.
Bunica mai făcea pancove prăjite, dintr-un aluat atât de fraged, care conținea smântână, apoi pechențe, un fel de fursecuri sau prăjiturele pe care le tăia în diverse forme cu o rotiță zimțată (печенье în kazaca sau pechenie în lb. uzbecă – niște biscuiți fragezi și gustoși).
Lapte de pasăre, pâine cu ou și cu zahăr (friganele, pe care le fac și acum, dar îmi pun dulceață pe ele, nu le mai mănânc cu zahăr ca atunci).
Îmi amintesc și laștele făcute în casă, pe care le mâncam și cu lapte, mai ales seară, înainte de culcare.
“Laștele” sunt, de fapt, niște tăiței mai lați, pe care bunica îi făcea cu nucă sau cu mac, punea zahăr și un pic de vanilie și mi se părea cel mai bun desert din lume!
Tata, în schimb, făcea o musaca demențială, din cartofi prăjiți și carne tocată. Mai făcea și un fel de mâncare ciudată, poate orientală, de prin părțile Constanței, unde s-a născut și a crescut, dar nu sunt sigură, căci nu mi-a dat niciodată detalii despre proveniența acestei rețete, numită “tafnule”.
Din rețetele mamei, voi scrie doar câteva, dar foarte bune și speciale, pentru acele vremuri, în care alți copii mâncau doar parizer prăjit și nu știau cum arată o portocală.
Pastă de pește cu unt și ceapă, salată de ciuperci cu maioneză și usturoi, diverse salate și piureuri, șnițele, cartofi franțuzești cu ouă și smântână la cuptor, dovlecei prăjiți cu sos de usturoi și oțet (pe care-i ador și azi), ciorbițe de salată, urzici și leurdă.
Iar ca desert, o ruladă fantastică, care semăna oarecum cu salamul de biscuiți, dar era mult mai fină și selectă; se numește ochi de elefant (ingredientul principal fiind banana din mijloc învelită într-o delicioasă crema albă de unt cu zahăr).
Sunt multe, foarte multe rețete, pe care mi-aș dori să le pot încerca și eu, într-o zi…
Însă chiar dacă nu voi reuși să le reproduc cu exactitate, în mintea mea gustul acela mai există, și va exista mereu.