Iubesc palmierii
Pentru că mă apropii în curând de jumătatea de veac, am început, pentru prima dată în viață, să folosesc diverse produse pentru luminozitatea tenului. Nu sunt foarte îngrijorată, deoarece nu am prea multe riduri, și sunt, încă, destul de fine, dar totuși, o crema bună nu are ce să strice. Am un ten uscat și sensibil, deși în tinerețe era mixt, așa că, mi-am spus, a venit vremea să fac ceva și în sensul asta.
Astfel am încercat câteva produse din gama Teaology și Diego dalla Palma, și sunt foarte mulțumită de ele. De la Teaology serul Peptide Infusion anti-aging și Glowing Peach Tea Ritual, mai precis Peach Tea crema de față hidratantă cu infuzie de ceai.
Iar de la Diego dalla Palma serul anti-age smoothing Oh My Lift! care e chiar super bun.
Desigur, nu voi renunța niciodată la crema mea Doina de la Farmec, pe care o folosesc din adolescență, și nici la apa mea de trandafiri bulgărească, în toate formele ei, pentru demachiere dar și pentru prospețime.
Numele m-a făcut oarecum curioasă să aflu mai multe despre această marcă, necunoscută mie. Și din căutare în căutare am ajuns să mă informez despre un cu totul alt subiect, și anume cosmeticele care au la bază ulei de palmier (nimic în comun cu Dalla Palma, desigur). Dar așa e Google, cauți una și găsești alta.
Nu știu dacă am mai adus vorba în alte postări de-ale mele… dar eu iubesc palmierii. Palmierii, pinii maritimi și brazii. Sunt copacii mei preferați, îi ador. Apoi mai îmi plac plopii și sălciile.
Nu folosesc voit uleiul de palmier, nu l-am cumpărat niciodată, dar cu siguranță am consumat produse care îl conțineau, chiar fără să vreau, ciocolată, biscuiți. Sunt o persoană absolut normală, fară a fi obsedată de vreun tip de alimentație anume și nu stau să citesc etichetele de fiecare dată, mai ales când sunt grăbită, dar, în general, cumpăr prooduse pe care le cunosc deja. Aici în Italia Nutella e foarte iubită, eu însă, n-o cumpăr și n-o consum, dar, fără doar și poate, am luat sau primit alte produse de la Ferrero, de pildă bomboanele Raffaello.
Dar uleiul de palmier în produsele cosmetice este deseori mascat sub alte nume, iar dacă nu cunoști terminologia, nici nu vei ști, de fapt, ce cumperi.
Un alt exemplu concludent este extractul din palmier pitic, care e, cică, foarte bun pentru păr și ten, folosit ca tratament împotriva acneei și petelor pigmentare, împotriva căderii părului, revitalizând, totodată, părul deteriorat, hrănindu-l și oferindu-i strălucire.
Așadar, întrebarea e, voi cumpăra vreodată produse care să conțină ulei sau alte extracte din palmier? Și cocosul e palmier, iar despre uleiul de cocos se vorbește foarte des, fiind recunoscut pentru proprietățile lui benefice.
Când am venit prima dată în Sicilia era plin de palmieri, mă simțeam într-un paradis magic, acum rar mai vezi câte unul rămas, ici-colo, prin ceva zone rurale. Eu aveam, încă de pe atunci, obsesia de a fotografia palmieri și de a-mi face poze lângă ei; îi “cunoșteam” de pe vremea când fusesem în California, dar cei de acolo erau diferiți, subțiri și foarte înalți. Însă i-am iubit oricum și mereu.
Se tot vorbește despre impactul și cruzimea de a mânca animale, dar despre faptul că palmierii sunt pe cale de dispariție, de ce nu vorbește nimeni și nu se iau măsuri concrete?
Știați că mulți consumă salate și spaghete făcute din inimă de palmier (sau palmito), pentru că acestea sunt sățioase, pline de nutrienți, bune la gust și nu îngrașă? Inima de palmier este moale, albă, de formă cilindrică și cu un gust delicat. În acest mod sfârșesc mulți palmieri, deoarece tulpina fiind tăiată și mijlocul extras, planta, pur și simplu, moare.
Nu sunt o activistă de mediu, nici vreo ecologistă vegană, dar respect natura și încerc s-o protejez în felul meu, în primul rând printr-o sortare riguroasă a deșeurilor reciclabile, mai ales a plasticului, atât de nociv. Însă când vine vorba de a sacrifica atât de mulți copaci, mă doare sufletul.
Și pentru că vorbeam de palmierii mei dragi, aici în Sicilia mai au un dușman de temut.
Ucigașul palmierilor din Sicilia, temutul Rhynchophorus ferrugineus, se pare că preferă palmierii Cocos nucifera, Elaeis guineensis, Phoenix dactylifera și Phoenix canariensis (care e și palmierul meu preferat, deoarece mi se pare cel mai frumos și bine proporționat, cu frunzele lui de un verde intens, lucios). Până acum a fost decimată mai mult de jumătate din populația palmierilor sicilieni. În ultimii ani s-au înlocuit palmierii morți, uscați, cu alții, din alte specii, care, se spune că nu prea sunt pe placul gândacului roșu.
Din păcate, acum diavolul ăsta nenorocit atacă și palmierii pitici din Sicilia (Chamaerops humilis).
Tot ce îmi mai rămâne e să sper că, peste câțiva ani, nu va trebui să uit că au existat aici, cândva, palmieri. Dispariția lor mă îndurerează peste măsură, căci erau și sunt frumusețea Siciliei, frumusețea insulei mele.