O insulă magică
În mijlocul mării, ce mărginește coasta de vest a Siciliei, se află câteva mici insule, care nu prea cunosc ideea de turism, din fericire. Au reușit să-și păstreze, astfel, de-a lungul timpului, puritatea și propria natură sălbatică – o mare cristalină și o liniște rară, pe care le găsești doar într-o adevărată rezervație naturală.
Pe una dintre insulițe, locuită de o mână de oameni, care încearcă să dezvolte turismul ecologic, am avut privilegiul de a sta de două ori și de a trăi o experiență satisfăcătoare și regeneratoare de fiecare dată.
Ce noroc să poți dormi într-o pădure de pini încântători, nu? Ori să te pierzi în plimbări nesfârșite, pentru a descoperi golfulețele strălucitoare, strânse între pietrele netede, ce alternează cu plaje albe și se deschid misterioase sub stâncile adânci.
De-a lungul stâncilor, departe de zgomotul și haosul lumii dezlănțuite, să asculți țipătul păsărilor și zbuciumul mării este o experiență emoționantă. Marea din jur este un caleidoscop de culori; toate nuanțele de albastru, turcoaz și azur se îmbină cu granitul alb al stâncilor, verdele pădurilor de pin, care se reflectă în ea și se luminează, la apus, cu fiecare nuanță de roșu și portocaliu, oferind perfecțiunea vizuală.
Locurile aproape nepopulate, precum aceste insulițe, îți permit să apreciezi cu adevărat flora și fauna, rămase destul de similare cu cele care puteau fi admirate cu sute de ani în urmă în această mică porțiune de uscat. Scoici, bureți colorați, arici și stele de mare, pești scorpion și crabi se întrevăd printre alge și acoperă fundul mării. Aici o vom găsi și pe țestoasa Caretta-Caretta.
Apoi, prigorii, pescărașul albastru (Alcedo atthis), egreta, cormoranul, stârcul și alte specii deosebite. Flora este foarte diversificată și voi aminti doar câteva plante, care-mi vin acum în minte… Eryngium maritimum, narcisa de mare (Pancratium maritimum), și două plăntuțe magice, folosite și în homeopatie, Kali turgida și Bryonia albă.
Stâncile înalte, expuse constant soarelui și vântului mistral, ascund uneori tufișuri mari și alte specii rare de arbuști mediteraneeni. Aici vom întâlni Pinus halepensis, dar și masticul, palmierul, măslinul și orhideele sălbatice, lămâia parfumată și cactusul Opuntia ficus-indica, ale cărui fructe le ador.
Puținele locuințe de pe insulă sunt construite foarte aproape de port iar casele au forma unui cub modular la care se pot adaugă alte cuburi, orizontal sau vertical. Mai departe, în zare, după coloanele înalte de stâncă, alcătuite din roci calcaroase, se zărește o străveche cetate. Castelul, acum o ruină, nu se face observat imediat, din pricina vegetației bogate, dar încă mai păstrează ceva din măreția lui de altădată. Casele și zidurile netencuite sunt dintr-o piatră gălbuie, poroasă, ce pare a fi tuf calcaros. Printre acestea mai vezi, rătăcite, și mici vile albe, ca în insulele grecești, însă sunt mai rare și probabil, rezervate puținilor turiști care le calcă pragul.
Despre insulița mea de vis ar mai fi multe de spus și descrierea ar putea continua, însă prefer să o țin secretă, doar pentru mine și pentru bucuria sufletului meu.
Apare rar menționată când vine vorba despre turism, fiindcă aici viața se scurge într-un ritm mult mai lent, în liniște, printre puținele nave de mici dimensiuni, care vin din când în când pe insulă. Momentele mai animate sunt de sărbători, când și aici, ca în toată Sicilia, au loc manifestări religioase. Atmosfera tihnită mă duce cu gândul la un vechi sat pescăresc. Sicilia… terra di mare… terra d’amare…