Wanderlust
***
Coborâse printre pâlcuri de mirt, măslini și cedri.
Acolo ritmul vieții era altul, mult mai lent, lumea iubea vinul, mâncarea, arta…
Ajunsese să vadă mult din insulă și în fiecare zi descoperea ceva nou, chiar și dacă ar fi trecut de mai multe ori prin același loc, tot i se părea din ce în ce mai fascinant totul.
Cu cât vedea mai multe, cu atât setea de cunoaștere și explorare creștea.
Vizitase multe orășele fascinante în acea zonă, dar fiecare avea o caracteristică aparte și se evidenția prin ceva unic.
Orașe foarte vechi, dar pline de viață și de culoare.
Orașe misterioase, pline de o întunecată frumusețe.
Orașe noi, dar mohorâte, umede, de parcă cerul acolo ar fi fost mereu gri, chiar și când era senin.
Orașe formate din linii drepte, vibrante și pline de energie.
Orașe delicate, strălucitoare, în care monștrii întunecați din baroc se transformau în dantelării de piatră albă.
Orașe care-ți dădeau un sens al libertății absolute.
Orașe care respirau și se înălțau din ruine, încercând, parcă, să-și depășească condiția.
***
Din vapor, portul se zărea ca o dungă albastru-verzuie în lumina strălucitoare a răsăritului.
Vântul sărat i se juca prin pletele lungi, de culoarea castanelor coapte.
Deși călătorise mult, natura exotică de aici, dezvăluindu-și farmecul într-un încântător și luxuriant peisaj, îi oferea niște senzații necunoscute.
Totul era, parcă, un univers cu flori și miresme, într-o lumină incredibilă și o coloratură nefirească.
Farmecul plajelor întinse pe zeci de kilometri, scăldate de apele veșnic limpezi și albastre, vegetația prelinsă printre coastele cu nisip, ca o pulbere de aur, chiparoșii, palmierii zvelți și vapoarele, care-și etalau siluetele albe și splendide la orizont, toate acestea se contopeau într-un minunat și unic decor.
Sub bolta aceea de un albastru infinit, crângurile de măslini și portocali o îmbătau cu farmecul lor sublim.
Flora darnică în nuanțe și miresme se îngemăna cu măreția chiparoșilor seculari, ce umbreau peticele de mare, cărările pietruite și potecile înguste de deasupra litoralului, iar acolo jos, marea scăpăra asemeni miilor de nestemate, pe care le-ar visa orice prințesă răsfățată din Orient. Și ce bogății ți-ai mai putea dori, având toate aceste minuni naturale la picioarele tale?
Cioburi de ceață, care se spărgeau în largul mării, ca niște năluci.
Proiectată într-un neant al apelor, unică și fragilă ca un vis sublim, insula avea dune sidefii de nisip, de o deosebită finețe, ce erau înconjurate de stânci albe, șlefuite de ape…
În zare se vedea orașul alb, cu casele lui minunate și cu turlele bisericilor, care tăiau îndrăzneț cerul de azur idilic.
Peste tot, tineri care leneveau provincial la colțul străzilor înguste, ce se terminau cu terase și cafenele înghesuite. Răcoarea serii era foarte plăcută.
Adolescenții cu chitare stăteau cocoțați pe ruinele unei mici bisericuțe de lângă plajă, erau veseli și gălăgioși… doar vocile și râsul lor se auzeau în liniștea apusului.
Arome și condimente, miresme sărate, zeci de culori pastelate, pescăruși, palmieri, soare…
Ajunsă în camera elegantului hotel, privi pe geam.
Aici i se deschidea un frumos peisaj de la fereastră: o largă perspectivă de un pitoresc neasemuit: dintr-o parte, peste culmile cedrilor zvelți, portul de pe malul opus al istmului, cu coline galben-ruginii, iar spre cealaltă latură, privind peste unduirea deluroasă, un superb parc, ca o linie acoperită cu verdeață veșnic proaspătă.
Seara se lăsa cu sclipiri de cristal rubiniu, ce îmbrățișau amurgul roz-violet. Razele trandafirii ale apusului se reflectau dulce pe fața ei albă, imaculată și peste pletele lungi, ce străluceau, însuflețite de atingerea aceea de aur roșu.
Pretutindeni… culori încântătoare…
Vase albe, înalte, se întorc spre port, lăsând în urmă dâre fine, ca desenate de penelul ei atât de priceput.
Terminase și a șaptea pictură.
O săptămână întreagă pictase în fiecare zi, până în clipă când a băgat de seamă că rămăsese fără alb. Tubul de tempera era gol, și trebuia să caute neapărat un magazin. Albul era foarte important pentru lumini și umbre, pentru strălucirea apei, pentru mișcarea valurilor și a norilor, pentru crearea tonurilor de gri… Negru se consuma cel mai greu. Albul… primul.
…
Text original de: Natalia Nc.©
*fragment din primul meu roman.