Satul Delchevo sau “Vulturul din Pirin”
Bulgaria este o destinație care oferă mult turistului, dar, așa cum am mai scris, frumusețile autentice trebuie căutate departe de stațiunile cunoscute și pline de resorturi luxoase.
Iar natura – aproape neatinsă, ți se dezvăluie în toată eleganța ei în micile sate montane.
Pacea și liniștea domnesc peste tot, locuitorii cu care vă veți întâlni în piață, vă vor zâmbi cu siguranță prietenos, dorindu-vă o zi frumoasă, chiar dacă noi vom răspunde în engleză, o limba pe care ei o vorbesc prea puțin. De altfel, mi s-a spus că, decât să vorbesc în engleză, mai bine aș vorbi în română, căci voi avea șanse mai mari să fiu înțeleasă de bulgari.
Amuzant, dar destul de adevărat.
Satul Delchevo este puțin cunoscut, fiind amplasat în Munții Pirin, la doar 10 km de Gotse Delchev. Este numit și “Vulturul lui Pirin”, deoarece, asemeni unui vultur, stă cocoțat pe cele mai înalte stânci din munții Pirin – vă puteți imagina ce panoramă fantastică se deschide de acolo, cât cuprinzi cu privirea, până la linia împădurită a orizontului și chiar dincolo de ea!
Aici diminețile de vară sunt reci, iar ceața se lasă adesea printre casele îngrămădite din piatră și lemn întunecat, pe ulițele înguste, complet pietruite.
Ceața cuprinde sub aripa ei lăptoasă acoperișuri și străzi întregi, pierzându-se apoi pe panta abruptă, printre bătrânii arbori ce formează pădurile seculare din Munții Pirin, păduri încântătoare, în care ai vrea să rătăcești și să te pierzi pentru totdeauna.
Există date despre existența satului din epoca romană. Dar oficial ca așezare, Delchevo a apărut în secolul al XVII-lea lângă o fermă turcească, aflându-se până în 1912 sub stăpânirea otomană și având până în 1934 numele Yuch Duruk.
În 1891 Georgi Strezov scria despre sat: „Satul Uch-duruk se află pe un loc abrupt lângă ultimele ramuri ale lui Ali-Botush. Câmpurile ce aparțin satului sunt situate lângă Nevrokop. În afară de fermieri, există și aurari și zidari. Aici este și o biserică în care se citește amestecat; o Școală greacă și 90 de case bulgare.”
Modul de trai al populației sale în secolul al XIX-lea a fost legat de agricultură (creșterea tutunului), creșterea animalelor și parțial oamenii locului s-au ocupat cu tâmplăria și exploatarea forestieră. La sfârșitul secolului, satul avea 560 de locuitori bulgari, dintre care majoritatea au fost uciși de armata turcă în timpul pregătirilor pentru răscoala Ilinden-Preobrazhensko. În 1908-1909 satul avea 126 de case bulgare cu o populație de 613 persoane. În 1934, satul a fost redenumit după revoluționarul bulgar Goțe Delcev.
Așa cum spuneam anterior, micuța așezare rurală are un aspect arhitectural unic, care combină armonios terenul abrupt, amplasarea “amfiteatrului” cu case și străzile înguste, pietruite. Casele sale vechi, dintre care cele mai multe au fost construite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sunt cocoțate pe versantul abrupt de sud-est al muntelui.
Multe dintre clădirile rezidențiale au fost construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea de către meșteri locali. Unele dintre casele antice sunt asemănătoare locuințelor tradiționale din Sicilia, printre care și casa mea siciliană ridicată în același mod: constructorul se folosește de terenul stâncos, astfel stânca se împletește cu fundația și parterul casei, iar casa “crește” direct din munte.
Peretele de stâncă devine unul dintre pereții aflați la parter și astfel rezultă o interesantă împletire a naturii în aspectul arhitectural al satului. Casele, în combinăție cu străzile înguste și șerpuite, creează o atmosferă tipic medievală, atmosferă pe care eu o ador și care mi se potrivește cel mai bine, conform gusturilor mele personale în materie de case vechi, desigur.
În Delchevo majoritatea caselor au fost declarate monumente arhitecturale.